Regizorul şi scenaristul Ermanno Olmi s-a născut la 24 iulie 1931 la Treviglio, în provincia Bergamo. A urmat un liceu de ştiinţe şi a urmat cursuri de actorie la Academia de Arte Dramatice din Milano.

A învăţat să facă film în timp ce era angajat la Edisonvolta, o mare companie electrică din Milano. Acolo a regizat peste 40 de scurtmetraje informative şi documentare de companie din 1952 până în 1961. Primul său lungmetraj a fost "Il tempo si e fermato" (1959; "Time Stood Still"), o analiză a relaţiei dintre doi paznici forţaţi să petreacă iarna împreună în inactivitate.

Succesul acestui film a dus la formarea companiei de producţie - 22 December S.p.A., o companie care a distribuit primul său lungmetraj comercial, "Il posto" (1961; "The Job", or "The Sound of Trumpets"), o poveste melancolică a izolării unui tânăr. Următorul proiect a fost "I fidanzati" (1962; "The Fiances", or "The Engagement"), care înfăţişează dificultăţile unui tânăr cuplu milanez în timpul unei misiuni temporare de muncă în Sicilia.

Ermanno Olmi s-a îndreptat apoi către temele catolicismului şi ale structurii de clasă, care i-au dominat opera în anii 1990. Primul său film pe aceste subiecte a fost povestea lui Angelo Roncalli înainte de a deveni Papa Ioan al XXIII-lea, "E venne un uomo" (1965; "And There Came a Man", or "A Man Called John"), arată www.britannica.com.

Originile sale au fost reprezentate în filmele sale: "I recuperanti" (1969; "The Scavengers") şi în succesul internaţional "L'albero degli zoccoli" (1978; "The Tree of the Wooden Clogs"), un studiu episodic al unui an din viaţa ţăranilor din Lombardia la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Filmele lui Ermanno Olmi din anii 1980 au inclus "Cammina cammini" (1983; "Keep Walking"); "Milano '83 " (1983), un documentar tribut adus oraşului pe care l-a folosit adesea ca decor pentru filmele sale; şi, pentru televiziune, "Le sette ultime parole del nostro Redentore in croce" (1985; "The Seven Last Words of Our Redeemer on the Cross").

Olmi a regizat cele mai bune două filme ale sale la mijlocul anilor 1980: "Lunga vita alla signora!" (1987; "Long Live the Lady!") pentru care a fost distins cu Leul de Argint la Veneţia, iar anul următor a câştigat Leul de Aur şi mai multe premii David di Donatello cu "La leggenda del santo bevitore" ("The Legend of the Holy Drinker"), o adaptare lirică a unei povestiri de Joseph Roth. I-a fost acordat Leul de Aur pentru întreaga carieră (2008), potrivit www.imdb.com.

Alte producţii ale sale: "Il mestiere delle armi" (2001), nominalizat la Palme d'Or, "Tickets" (2005), "Giuseppe Verdi - Un ballo in maschera" (2006), "Centochiodi" (2007), "Torneranno i prati" (2014), "Il pianeta che ci ospita" (2015), "Vedete, sono uno di voi" (2017).

A murit la 7 mai 2018, la Asiago. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: Ermanno Olmi/Facebook