Istoricul Gheorghe Ciuhandu, membru de onoare al Academiei Române, s-a născut la 23 aprilie 1875, într-o familie preoţească din localitatea Roşia, judeţul Bihor.

A absolvit Institutul Teologic din Arad în 1896, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi (1900-1902, 1903-1905), luându-şi titlul de doctor în teologie în 1905, potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Bucureşti, Ed. Enciclopedică / Ed. Academiei Române, 2003).

A fost învăţător confesional în Căbeşti-Bihor (1897-1899), funcţionar la Consistoriul din Arad (1900), profesor suplinitor la Institutul Teologic-Pedagogic din Arad (1902-1903), consilier la secţia şcolară a Consistoriului din Arad (1905-1938). Din 1910 a devenit preot, fiind numit protopop şi apoi iconom stavrofor (1936).

Gheorghe Ciuhandu a participat activ la ceremonia Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 de la Alba-Iulia, pentru care pregăteşte o serie de "Rugăciuni solemne", citite în cadrul ceremonialului.

În cadrul Congresului preoţesc ce s-a ţinut la Sibiu (6-7 martie 1919) pentru constituirea Asociaţiei Clerului Ortodox din Ardeal, Gheorghe Ciuhandu a pus problema ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie. S-a făcut remarcat şi s-a impus ca un personaj central în intelectualitatea preoţească ardeleană. Astfel, în 1922 devine preşedinte al Asociaţiei Clerului Ortodox din Ardeal. La 7 iunie 1939 a devenit senator în Parlamentul României. A militat pentru apărarea şcolilor confesionale româneşti din eparhia Aradului împotriva tendinţelor de maghiarizare.

A colaborat cu numeroase articole la publicaţiile vremii: "Biserica şi şcoala", "Candela", "Revista Teologică", "Românul", "Tribuna", "Tribuna poporului" etc. A lăsat numeroase lucrări de teologie şi istorie, dintre care menţionăm doar câteva: "Împreunarea bisericilor ortodoxe române din România Mare şi raportul Bisericii cu Statul" (1919), "Reorganizarea mitropoliei ardelene" (1920), "Cum s-a făcut Unirea cu Roma" (1929), "Cărţile de afurisenie sau de blestem din Ardeal" (1930), "Rânduiala sfintei mărturisiri la români. Însemnări rituale. Cu două anexe: ritualul sârbesc (1524) şi românesc (1681)" (1933), "Schiţe din trecutul românilor arădeni din veacul al XVIII-lea" (1934), "Românii din Câmpia Aradului de acum două veacuri" (1940) ş.a.

La 30 mai 1946 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A murit la 29 aprilie 1947, în localitatea Vaţa de Jos, judeţul Hunedoara. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: basilica.ro