Eufrosin Poteca (din botez Radu) s-a născut în 1788, în localitatea Nucşoara, judeţul Prahova. A studiat la o şcoala grecească din Bucureşti şi a intrat ca frate la Mănăstirea Căldăruşani.

A fost tuns în monahism la Neamţ (1808), primind numele Eufrosin, hirotonit la Bucureşti ierodiacon (1809) şi ieromonah (1813). A urmat mai apoi cursurile Academiei greceşti de la Sfântul Sava (1812-1816), fiind un lucru important în acea vreme cunoaşterea limbii greceşti pentru formarea culturală. Studiile le termină în anul 1816, când este numit "dascăl al sfintelor noastre dogme", de către Academia unde studiase (1816-1818).

A fost profesor de geografie la şcoala românească de la "Sf. Sava", condusă de Gheorghe Lazăr (1818-1820). A fost trimis de "Eforia Şcoalelor" la universităţile din Pisa (1820-1823) şi Paris (1823-1825), unde studiază filosofia, teologia, istoria, ştiinţe exacte, limbile clasice şi moderne. Reîntors în ţară, a fost profesor de filosofie la şcoala de la "Sf. Sava" (1825-1832).

Arhimandrit (1830), apoi egumen al mănăstirii Gura Motrului (1832-1858). În această calitate, Eufrosin Poteca a restaurat mănăstirea, a îndrumat şcoala din incinta ei, a sprijinit şcolile din alte sate şi din satul său natal; prin testament a lăsat sume însemnate de bani pentru întreţinerea la şcoală a cinci elevi la Bucureşti şi alţi cinci la Craiova. Însufleţit patriot, a militat pentru luminarea poporului şi pentru înlăturarea unor nedreptăţi sociale. Prin lucrările sale a contribuit la formarea filosofiei româneşti moderne.

A murit la 10 decembrie 1858, în Mănăstirea Gura Motrului, judeţul Mehedinţi.

"Eufrosin Poteca a îmbogăţit patrimoniul filosofic românesc cu traduceri filosofice, contribuind totodată la formarea limbajului filosofic românesc. Filosoful C. Rădulescu Motru a amintit, deseori, în lucrările sale, de Poteca. În studiul său 'Filosofia în România veche', Rădulescu aprecia: 'Cel mai tipic dintre aceşti tineri, trimişi la bursă în străinătate pentru a învăţa filosofia, în sensul de a înlocui apoi la catedră pe profesorul grec, este Eufrosin Poteca. Acesta a fost primul profesor de filosofie. El a păstrat însă toată viaţa recunoştinţă profesorilor greci'". (Revista Ortodoxă)

Lucrări originale: "Cuvinte panighirice şi moralnice", Bucureşti, 1826 (este inclus aici şi cuvântul de deschidere a Cursului de Filosofie, rostit la 1 octombrie 1825); "Manual de catihis religios şi moral cuprinzător de dogmele şi tainele Bisericii noastre", Buzău, 1839 (ed. II-a Bucureşti, 1845).

Din postume: "Istoria monastirilor Vlahiei sau faptele prinţilor domnitori Ţării Româneşti mai ales cele religioase, după rânduiala chronologhicească, începându-se de la Radu Negru Voievod până în zilele noastre" (1846, publicată parţial de G. Dem. Teodorescu în 1883); I. Bianu, "Întăi bursieri români în străinătate, Scrisori de ale Lui Eufrosin Poteca", în Revista Nouă, Bucureşti, I, 2, 1888; "Catehismul mititel, cuprinzând dogmele şi tainele Bisericii Răsăritului pentru învăţătura principilor", publicat de C. Rădulescu Motru, Bucureşti, 1940 (extras din Revista de Pedagogie, X, 1940); C. Rădulescu Motru, "Din autobiografia lui Eufrosin Poteca", în An. Acad. Rom., M. S. I., s. III, t. XII, Bucureşti, 1943; Pr. Prof. Gheorghe I. Moisescu, "Două cuvântări ale arhimandritului Eufrosin Poteca", în MO, an. VI, 1954, nr. 4-6; Pr. Gabriel Cocora, "Câteva cuvântări ale arhimandritului Eufrosin Poteca", în MO, an. XVI, 1964, nr. 9-10; Pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda, "Eufrosim Poteca inedit: Elemente de metafizică", în BOR, an. XCIX, 1981, nr. 5-6; "Predici şi cuvântări. Studiu introductiv şi note" de Arhimandrit Veniamin Micle, Editura Mănăstirii Bistriţa, 1993. (surse: "Dicţionarul Teologilor Români", pr. prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, Bucureşti, 2002; Revista Ortodoxă - Revista Ortodoxă online a Mitropoliei Olteniei - https://revistaortodoxa.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cristian Anghelache, editor online: Adrian Dãdârlat)

Sursa foto: basilica.ro