Poetul, eseistul şi diplomatul Octavio Paz, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1990, s-a născut la 31 martie 1914, în Ciudad de Mexico. Accesul la biblioteca bunicului său i-a stârnit interesul pentru literatură încă de la o vârstă fragedă, potrivit https://www.nobelprize.org/.

A studiat la Universitatea Naţională din Mexic, urmând cursuri de drept şi literatură. Având încurajarea lui Pablo Neruda, Paz a început să scrie încă din adolescenţă. A înfiinţat o revistă literară avangardistă, "Barandal", şi a publicat prima sa carte de poezii, "Luna silvestre" (1933), arată https://poets.org/

În 1937, a călătorit în Valencia, Spania, pentru a participa la cel de-al Doilea Congres Internaţional al Scriitorilor Antifascişti. La întoarcerea sa în Mexic, în 1938, a devenit unul dintre fondatorii revistei "Taller" ("Atelier"), o revistă care a semnalat apariţia unei noi generaţii de scriitori în Mexic, precum şi a unei noi sensibilităţi literare.

Beneficiar al unei burse Guggenheim, a ajuns în 1943 în SUA, unde s-a cufundat în poezia modernistă anglo-americană; doi ani mai târziu, a intrat în serviciul diplomatic mexican şi a fost trimis în Franţa, unde a scris studiul său fundamental despre identitatea mexicană, "The Labyrinth of Solitude", şi a participat activ (împreună cu Andre Breton şi Benjamin Peret) la diferite activităţi şi publicaţii organizate de suprarealişti, conform https://www.nobelprize.org/.

În 1962, Paz a fost numit ambasador al Mexicului în India, un moment important atât în viaţa, cât şi în opera sa, aşa cum reiese din cărţile scrise în timpul şederii sale acolo, în special, "The Grammarian Monkey" şi "East Slope". În 1968, însă, a demisionat din serviciul diplomatic în semn de protest faţă de suprimarea sângeroasă, de către guvern, a demonstraţiilor studenţeşti de la Tlatelolco, în timpul Jocurilor Olimpice din Mexic.

Şi-a continuat activitatea de redactor şi editor, fondând două reviste importante dedicate artei şi politicii - "Plural" (1971-1976) şi "Vuelta" (din 1976).

În 1980, a fost numit doctor onorific la Harvard.

I-a fost decernat, în 1981, premiul Cervantes - cel mai important premiu din lumea spaniolă - şi prestigiosul premiu american Neustadt, în 1982.

Corpul său poetic este hrănit de credinţa că poezia constituie "religia secretă a epocii moderne". Scriitorul american Eliot Weinberger arăta că, pentru Paz, "revoluţia cuvântului este revoluţia lumii şi că ambele nu pot exista fără revoluţia corpului: viaţa ca artă, o întoarcere la mitica unitate pierdută a gândirii şi a trupului, omul şi natura, eu şi celălalt.", mai notează https://www.nobelprize.org/.

Poezia sa este scrisă în mişcarea perpetuă şi transparenţa timpului prezent etern. Poezia lui Paz a fost adunată în "Poemas, 1935-1975" (1981) şi "Collected Poems, 1957-1987" (1987). Un stilist remarcabil de proză, Paz a scris mai multe eseuri, inclusiv studii de carte, critică literară şi de artă, precum şi despre istoria, politica şi cultura mexicane. În opera sa se pot observa fuzionarea mai multor culturi (precolumbiană, spaniolă şi modernismul occidental) şi influenţa filosofiei budhiste.

În 1990, a devenit primul scriitor mexican laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, distins pentru viziunea sa amplă, stilul plin de pasiune, inteligenţă, sensibilitate şi pentru integritatea sa umanistă.

A murit la 19 aprilie 1998. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com