Prima reprezentativă de fotbal a Braziliei din 1970 a fost una dintre cele mai bune echipe din istoria fotbalului.

Înaintea turneului final din 1970, găzduit la 31 mai - 21 iunie, din Mexic, naţionala Braziliei se afla într-un moment de derivă organizatorică, Joao Saldanha, care fusese un personaj controversat pentru prima echipă reprezentativă, a fost îndepărtat din funcţia de manager general cu chiar câteva luni înaintea competiţiei, coordonarea lotului fiind atribuită câştigătorului din 1958 şi 1962 al Cupei Mondiale - Mario Zagallo, potrivit https://footyanalyst.com/. Când a fost numit antrenor, Zagallo avea 38 de ani, necunoscuta sa principală fiind modalitatea în care va aşeza în teren toate starurile Braziliei pentru a forma un lot competitiv. Aproape cinci jucători din lotul naţional erau jucători care puteau îndeplini rolul din teren al purtătorului de număr 10, ceea ce uşura munca de selecţioner a lui Zahallo, în configurarea primului unsprezece însă la fel de dificilă era alegerea poziţiei în teren pentru fiecare dintre jucătorii respectivi.

Brazilia venea după eliminarea dureroasă de la turneul final al cupei mondiale din 1966 (1-3 cu Ungaria şi 1-3 cu Portugalia). Cel mai bun jucător al lotului primei reprezentative, Pele, se afla la vârful carierei sale, iar ediţia din 1970 reprezenta o extraordinară oportunitate pentru cucerirea trofeului. Mijlocaşul stelar de număr 10 al Braziliei rememora, într-un interviu ulterior pentru FIFA.com, faptul că turneul final din 1966 fusese ''cea mai dură experienţă a sa din fotbal'', conform www.fifa.com. Alături de Pele, se regăseau alţi jucători extraordinari în echipa stelară a Braziliei, precum Tostao, Roberto Rivellino, Jairzinho, Carlos Alberto.

Brazilia făcea parte din Grupa a 3-a a competiţiei, alături de Anglia, Cehoslovacia şi România. Cu echipa Cehoslovaciei, brazilienii purtau amintirea finalei din 1962 când au câştigat trofeul. Anglia era deţinătoarea la zi a Cupei Mondiale pe care o câştigaseră pe teren propriu, în 1966, iar naţionala României avea o echipă redutabilă care învinsese în preliminarii naţionala Portugaliei a marelui Eusebio. Grupa era destul de dificilă pentru naţionala ''selecao''.

Toate trei meciurile se desfăşurau pe stadionul Estadio Jalisco din Guadalajara. Brazilia debuta la 3 iunie 1970 împotriva Cehoslovaciei, la o zi după ce Anglia învinsese cu 1-0 reprezentativa României, în meciul de deschidere al grupei, prin golul lui Geoff Hurst. Cehoslovacia a deschis scorul în minutul 11 al partidei prin Ladislav Petras, însă tabela nu a păstrat pentru mult timp acelaşi scor pentru că Rivellino a executat în plasă o lovitură liberă, 13 minute mai târziu, după un fault la Pele. Numărul 10 brazilian avea să înscrie la rândul său în minutul 59, iar câteva minute mai târziu Jairzinho îl învingea pe portarul Ivo Viktor. Acelaşi jucător avea să stabilească scorul final 4-1 pentru Brazilia în meciul său de debut. Trei zile mai târziu, România învingea cu 2-1 reprezentativa Cehoslovaciei, obligând Anglia şi Brazilia să îşi dispute finala grupei la 7 iunie 1970. Cele două reprezentative câştigaseră ultimele trei cupe mondiale. Ambele echipe au început meciul cu atacuri în forţă, însă deschiderea scorului avea să vină în minutul 59 când Tostao cu o pasă pe cel mai titrat număr 10 al turneului, Pele, care l-a servit pe Jairzinho, iar acesta din urmă nu l-a iertat pe salvatorul Angliei de până atunci, Gordon Banks. Echipa Angliei a căutat riposta dar cel pe care mulţi îl considerau veriga slabă a Braziliei, portarul Felix, le-a asigurat victoria, parând în dese rânduri atacurile încheiate prin şuturile lui Jeff Astle şi Alan Ball. Brazilia trecea în fruntea grupei, depăşind cu brio unul dintre cele mai grele examene ale ediţiei 1970. Meciul împotriva reprezentativei României avea să fie cel mai spectaculos din grupă. Zagallo i-a odihnit pe Gerson şi Rivellino, trimiţând o altă formulă în primul unsprezece. Naţionala Braziliei a deschis repede scorul, blocând tabela la 2-0 prin golurile lui Pele, din lovitură liberă, şi Paulo Cézar, însă meciul nu era deloc închis aşa cum se aşteptau mulţi. Florea Dumitrache a redus din avantaj, dar Pele a reuşit să păstreze diferenţa de două goluri (3-1), pentru ca Emerich Dembrovschi să închidă tabela prin ultimul gol al partidei, scor final 3-2, iar Brazilia câştiga grupa. Anglia şi-a asigurat calificarea prin victoria în faţa Cehoslovaciei.

Brazilia înfrunta Peru, în faza următoare a turneului, la Guadalajara. Starul naţionalei Peru, Teófilo Cubillas, se afla într-o formă bună, cu patru reuşite în faza grupelor. Brazilia a marcat de două ori în primele 15 minute ale partidei, prin Rivellino şi Tostao. Peru a redus din diferenţă, 2-1, Tostao ducând scorul la 3-1, iar cu 20 de minute înainte de final jucătorii peruani au reuşit golul doi, făcând finalul de meci şi mai interesant, potrivit https://footyanalyst.com/. Jairzinho a înscris pentru 4-2, iar Brazilia mergea mai departe în stil de mare echipă.

În prima semifinală, Brazilia întâlnea Uruguay, pe acelaşi stadion din Guadalajara. Victoria din 1950, chiar de pe Maracana, împotriva brazilienilor reprezenta o amintire care plana încă asupra echipei naţionale a Braziliei. La ediţia respectivă, Uruguay a ridicat trofeul Jules Rimet, iar Brazilia avea să mai aştepte încă opt ani până la ediţia din 1958. Uruguay a deschis scorul, iar cu puţin timp înainte de pauză brazilianul Clodoaldo restabilind egalitatea. Jairzinho a marcat pentru 2-1, iar Rivellino a securizat tabela pentru 3-1 şi trimitea Brazilia în finala turneului mondial din Mexic.

Finala turneului opunea Brazilia şi Italia, aceasta la rândul său reuşind o victorie spectaculoasă împotriva selecţionatei Germaniei de Vest (4-3). Fotbalul italian funcţiona la acel moment prin celebrul sistem ''catenaccio''. Pele deschidea scorul în minutul 18, în faţa a 107.000 spectatori pe celebrul Stadion Azteca din Ciudad de Mexico. În minutul 37, Roberto Boninsegna marca pentru naţionala Italiei. Gerson a înscris pentru Brazilia cu un şut de la distanţă, pentru ca cinci minute mai târziu Jairzinho să înscrie şi să distanţeze naţionala ''selecao'' pe tabelă, acesta din urmă reuşind să înscrie în fiecare meci al turneului. Jairzinho şi Pele au conlucrat din nou, iar căpitanul Carlos Alberto a închis tabela, 4-1 pentru Brazilia care câştiga trofeul în stilul său caracteristic specific ediţiei 1970, conform https://footyanalyst.com/.

Meciul din finală şi celelalte meciuri ale acestei ediţii a Cupei Mondiale la fotbal au expus mapamondului fotbalul practicat în stilul ''joga bonito'', jocul frumos, prioritizarea atacului inventiv în defavoarea unei apărări prudente, indică https://www.fourfourtwo.com/. Cu un lot de 16 jucători, din care Zagallo a preferat în mare parte acelaşi nucleu, Brazilia a câştigat trofeul mult dorit, rămânând în istoria fotbalului una dintre cele mai frumoase echipe de fotbal prin jocul prestat, stilul impus, şi performanţa obţinută. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.footyanalyst.com