Cântarea bizantină a fost înscrisă în anul 2019 pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii, la secţiunea "Artele spectacolului", într-un dosar comun al Republicii Cipru şi Republicii Elene, potrivit paginii de internet a UNESCO, https://ich.unesco.org.

Născută la începutul creştinismului, cântarea bizantină, un gen muzical unic transmis de Biserica Ortodoxă, a supravieţuit până în zilele noastre, ceea ce a condus la includerea sa pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial al UNESCO, relatează AFP.

Ca o artă vie care există de mai bine de 2000 de ani, cântarea bizantină este o tradiţie culturală semnificativă şi un sistem muzical cuprinzător care face parte din tradiţiile muzicale comune care s-au dezvoltat în Imperiul Bizantin. Evidenţiind şi ameliorând muzical textele liturgice ale Bisericii Ortodoxe Greceşti, cântarea bizantină este indisolubil legată de viaţa spirituală şi de cultul religios, notează site-ul UNESCO.

Această artă vocală se concentrează în principal pe redarea textului ecleziastic; fără îndoială, cântarea există datorită cuvântului ("logos"), deoarece fiecare aspect al tradiţiei serveşte la răspândirea mesajului sacru. Transmisă auditiv de-a lungul generaţiilor, principalele sale caracteristici au rămas de-a lungul secolelor: este exclusiv muzică vocală; este în esenţă monofonică; vocile sunt codificate într-un sistem cu opt moduri (glasuri) sau opt tonuri; cântarea foloseşte diferite stiluri de ritm pentru a accentua silabele dorite ale anumitor cuvinte. Deşi arta psaltică a fost întotdeauna legată de vocea masculină, cântările de către femei sunt obişnuite în mănăstirile de maici şi participă într-o oarecare măsură la viaţa parohială. Pe lângă transmiterea sa în biserică, cântarea bizantină este înfloritoare datorită dăruirii experţilor şi profanilor deopotrivă - inclusiv muzicieni, membri ai corului, compozitori, muzicologi şi savanţi - care contribuie la studiul, interpretarea şi diseminarea acestuia.

Bazându-se pe tradiţiile muzicale din Balcani şi din estul Mediteranei unde se întindea Imperiul Bizantin, cântarea bizantină sau arta "psaltică", exclusiv vocală (a capella) şi monofonică, însoţeşte textele liturgice.

Această cântare a creştinilor din Imperiul Roman de Răsărit este codificată în opt moduri sau tonuri. Este vorba despre o muzică fără modulare armonică, cu un cadru modal fix, spre deosebire de sistemul tonal actual al muzicii occidentale bazat în principal pe cele două moduri, major şi minor.

Pentru a pune în valoare textele biblice, cântarea bizantină a fost dezvoltată mai ales după secolul al III-lea în Imperiul Bizantin, înainte de a atinge apogeul între secolele al XIII-lea şi al XV-lea. Potrivit anumitor experţi, citaţi de AFP, elemente din muzica greacă antică pot fi regăsite în arta psaltică, considerată a fi "o continuare" a Antichităţii.

Cântarea bizantină are o origine compozită, schiţată pe compoziţiile artistice şi tehnice ale perioadei clasice, pe muzica evreiască şi inspirată de muzica vocală monofonă care a apărut în oraşele creştine timpurii precum Alexandria, Antiohia şi Efes, precizează www.crestinortodox.ro. În Biserica Ortodoxă actuală, mai multe biserici folosesc cântarea bizantină ca prima tradiţie liturgică, printre acestea fiind cele din Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim, România, Serbia, Grecia şi Cipru.

În întrebuinţarea liturgică din diferitele Biserici ortodoxe naţionale, psaltichia bizantină a suferit o localizare prin aplicarea notei geniului muzical specific fiecărui neam, fără a se desfiinţa, desigur, spiritul şi esenţa psaltichiei originale. Deşi unele biserici ortodoxe autocefale, cum ar fi Biserica Ortodoxă Rusă, nu mai folosesc acest gen de muzică, fiind înlocuită cu muzica corală specifică lumii occidentale, în urma reformei ţarului Petru cel Mare, psaltica rămâne un simbol viu al strălucirii teoforice (termen care desemnează arta bizantină ca fiind o artă ecleziastică care încearcă să exprime o frumuseţe transcedentală, Dumnezeiască, originală şi unică) a artei bizantine ortodoxe, menţionează site-ul www.crestinortodox.ro. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.ich.unesco.org