Margaret Thatcher a fost prima femeie premier din Marea Britanie, exercitând trei mandate consecutive (1979-1990), o realizare unică în istoria politică britanică a secolului XX, notează Churchill Archives Centre, pe pagina https://archives.chu.cam.ac.uk/. Datorită politicilor sale fără compromis şi a abilităţilor sale de lider, a fost supranumită ''Doamna de fier''.

Ideologia politică atribuită guvernelor Thatcher, denumită ''thatcherism'', îşi continuă influenţa şi în prezent. Margaret Thatcher a lăsat în urmă ''un brand în politică şi o serie de convingeri care încă rezonează de la Varşovia la Santiago şi până la Washington'', nota The Economist, în 2013. ''A considerat că societăţile trebuie să-i încurajeze şi să-i recompenseze pe cei care-şi asumă riscuri, antreprenorii, ei fiind cei care creează bogăţia fără de care guvernele nu pot face nimic; să nu mai vorbim de ajutarea celor săraci. O ţară poate prospera doar prin încurajarea populaţiei să economisească şi să nu cheltuie mai mult decât câştigă. Esenţa ''thatcherismului'' era reprezentată de un stat puternic şi o economie liberă'', mai evidenţia publicaţia citată.

Margaret Thatcher şi Mihail Gorbaciov. 

Sursa foto: www.imdb.com

Margaret Hilda Roberts s-a născut la 13 octombrie 1925, în Grantham, Lincolnshire. A studiat la Universitatea Oxford şi a devenit cercetător chimist. În 1946, la Oxford, era preşedintele Asociaţiei Studenţilor Conservatori. În 1954, a început sa studieze Dreptul. A lucrat ca cercetătoare în industria chimică în perioada 1947-1951. În 1954, ca juristă, se specializează în legislaţia impozitelor. După doua tentative nereuşite, în 1950 şi 1951, a primit un mandat în circumscripţia electorală Finchley, din nordul Londrei, în 1959.

În octombrie 1961, intră în guvernul conservator condus de Harold Macmillan, ca secretar în Ministerul pensiilor şi asigurărilor sociale, păstrând această funcţie până la victoria în alegeri a laburiştilor, în octombrie 1964. În perioada 1964-1970, când conservatorii s-au aflat în opoziţie, Margaret Thatcher a deţinut mai multe funcţii în cabinetul alternativ al lui Edward Heath. După victoria conservatorilor în alegeri, la 23 iunie 1970, şi alegerea lui Heath ca premier, Thatcher primeşte portofoliul educaţiei. După înfrângerea conservatorilor în alegerile din 1974, Margaret Thatcher intră în competiţie cu Edward Heath, pentru conducerea partidului şi câştigă poziţia de lider. În mai 1979, conservatorii au câştigat alegerile generale ajungând la putere, iar Margaret Thatcher a devenit premier.

Potrivit BBC, Margaret Thatcher a militat pentru privatizarea serviciilor şi întreprinderilor de stat, reformând sindicatele, reducând impozitele şi cheltuielile sociale. Implementarea politicilor sale a determinat reducerea inflaţiei, însă şomajul a crescut. Sub conducerea ei, City of London a devenit unul dintre cele mai de succes centre pentru servicii bancare şi de afaceri.

A contestat şi a depus eforturi pentru a răsturna psihologia declinului, care se înrădăcinase în Marea Britanie începând cu cel de-Al Doilea Război Mondial, urmărind recuperarea naţională cu o energie şi o hotărâre izbitoare, evidenţiază www.margaretthatcher.org/.

Margaret Thatcher a câştigat capital de încredere prin poziţia sa hotărâtă în războiul argentiniano-britanic privind insulele Falkland, încheiat în iunie 1982, prin capitularea trupelor argentiniene. Astfel, pe fondul unei opoziţii divizate, s-a bucurat de o victorie covârşitoare în alegerile din 1983. În 1984, Margaret Thatcher a scăpat nevătămată din atentatul revendicat de Armata Republicană Irlandeză (IRA), care a avut loc la o conferinţă a Partidului Conservator, în Brighton.

În politica externă, Margaret Thatcher a păstrat o legatură strânsă cu preşedintele american Ronald Reagan, ''bazată pe neîncrederea în comunism şi pe ideologia pieţei libere'', după cum arată BBC în notele biografice. Prin comutarea cu succes a politicii economice şi externe către dreapta, guvernele ei au contribuit la încurajarea unor tendinţe internaţionale mai largi, care s-au extins şi s-au adâncit în anii 1980 şi 1990, pe măsură ce sfârşitul Războiului Rece, răspândirea democraţiei şi extinderea pieţelor libere au consolidat libertatea politică şi economică pe fiecare continent, aminteşte site-ul Fundaţiei Margaret Thatcher - www.margaretthatcher.org/. 

Intransigenţa şi inflexibilitatea ei s-au manifestat şi în sprijinul acordat SUA, în 1986, în privinţa atacului asupra Libiei. În plus, în ciuda presiunilor crescânde din partea Commonwealth-ului şi a statelor din Comunitatea Economică Europeană, şi-a menţinut opoziţia faţă de sancţiunile împotriva Africii de Sud.

Ca partizană a status quo-ului, s-a opus transformărilor dramatice în blocul răsăritean, şi, la început, chiar şi reunificării Germaniei. A triumfat din nou în alegerile din 1987, câştigând al treilea mandat. Însă, politicile sale controversate au creat diviziuni în interiorul Partidului Conservator. În noiembrie 1990, a fost de acord să demisioneze, fiind succedată la conducerea partidului şi în funcţia de premier de John Major.

În 1992, a părăsit Camera Comunelor. A primit titlul nobiliar de ''Lady'', iar în Camera Lorzilor a fost numită Baroneasa Thatcher de Kesteven. A continuat să susţină prelegeri şi conferinţe în întreaga lume. A creat Fundaţia Thatcher, pentru promovarea cauzei libertăţii politice şi economice, în special în ţările proaspăt eliberate din Europa Centrală şi de Est. În 1995, a devenit membră a Ordinului Jartierei.

Margaret Thatcher alături de copiii săi, Carol şi Mark.

Sursa foto: www.mirror.co.uk

A scris ''In Defence of Freedom'' (1986), ''The Revival of Britain: Speeches on Home and European Affairs 1975-1988'' (1989), iar după 1990, a publicat două volume de memorii ''The Downing Street Years'' (1993) şi ''The Path to Power'' (1995), continuând timp de un deceniu să susţină conferinţe în jurul lumii. ''Statecraft'' (2002), o carte de reflecţii asupra politicii internaţionale, a fost publicată într-o perioadă în care Margaret Thatcher a avut câteva intervenţii importante în politica internă britanică, în special în problema Bosniei şi a Tratatului de la Maastricht, potrivit www.margaretthatcher.org/.

În 2002, după o serie de atacuri cerebrale minore, Baroneasa Thatcher s-a retras din viaţa publică. Potrivit ''The Independent'', ultimul său act politic a fost un mesaj adresat ziarului ''The Sun'', în septembrie 2007, prin care susţinea apelul lansat de publicaţie la organizarea unui referendum cu privire la apartenenţa Marii Britanii la UE.

A fost căsătorită, din 1951, cu Denis Thatcher (m. 2003), cu care a avut doi copii.

În 2012, a fost lansat documentarul ''Margaret Thatcher: The Iron Lady'' (''Margaret Thatcher: Doamna de fier'').

A murit la 8 aprilie 2013, la vârsta de 87 de ani. AGERPRES/ (Documentare - Roxana Losneanu, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com