Ortodoxe
Sf. Mc. Teodul şi Agatopod; Sf. Mc. Victorin şi cei împreună cu el

Greco-catolice
Sf. m. Claudiu, Diodor, Victor, Victorin, Papia, Nichifor şi Serapion

Romano-catolice
Ss. Vincenţiu Ferrer, pr.; Irina, m.


Sfinţii Mucenici Teodul şi Agatopod sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 5 aprilie.

Sfinţii Teodul şi Agatopod au trăit în vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305).

Agatopod era diacon în Biserica din Tesalonic, iar Teodul avea slujba de citeţ: "Agatopod era cu rânduiala diacon, bătrân de ani şi foarte înţelept, împodobit cu cărunteţe, iar Teodul era citeţ, tânăr şi frumos la faţă, fiind în anii tinereţii şi vieţuind în curăţie şi fără de prihană, fiu al unor cinstiţi părinţi creştini, care avea fraţi după trup, pe Capiton, Mitrodor şi Filostorghie, toţi desăvârşiţi dreptcredincioşi către Dumnezeu". (Vieţile Sfinţilor)

În timpul persecuţiilor împotriva creştinilor cei doi clerici au fost prinşi şi aduşi la judecată înaintea guvernatorului cetăţii, Faustin. Nu şi-au lepădat credinţa nici în urma ameninţărilor nici a cuvintelor amăgitoare şi au fost aruncaţi în temniţă la un loc cu răufăcătorii.

Din închisoare au fost scoşi de mai multe ori la judecată de autorităţi, timp în care şi-au mărturisit cu tărie credinţa.

La a treia cercetare, sfinţii n-au mai răspuns nimic, decât: "Suntem creştini şi anume pentru numele lui Hristos, toate voim a le pătimi".

"Atunci ighemonul, cu faţa mâhnită, a hotărât asupra lor munci de moarte: 'Teodul şi Agatopod, care n-au voit să aducă jertfă idolilor, să se arunce în mare!' Şi, luându-i ostaşii, i-au dus la mare şi, legându-le mâinile înapoi şi pietre grele la grumaji, i-au pus în corabie. Într-acel ceas s-a adunat o mulţime de prieteni, de vecini şi necunoscuţi, dintre care unii se tânguiau pentru un sfârşit ca acela, iar alţii cu laude fericeau pe vitejii ostaşi ai lui Hristos, că au sfărâmat capul vrăjmaşului şi mor cu osârdie pentru dreapta credinţă". (Vieţile Sfinţilor)

Şi, luându-i ostaşii, i-au dus la mare, dar mai marelui cetăţii i s-a făcut milă de ei şi a trimis în urma lor un bărbat vestit, Fulvie, "sfătuindu-i ca numai tămâie să aducă idolilor şi vor scăpa de la moarte, iar ei nu încetau a chema pe Iisus Hristos şi de idolii cei necuraţi lepădându-se". (Vieţile Sfinţilor)

După multă sfătuire şi îndemnare, pentru că aceşti doi sfinţi bărbaţi nu se plecau la sfatul celor puternici ai timpului, au început mai întâi pe Sfântul Agatopod a-l arunca în mare. Iar el, căutând la cer, a strigat cu glas mare: "Cu acest al doilea botez se spală toate greşalele noastre şi mergem la Iisus Hristos curaţi!" Zicând sfântul aşa, l-au aruncat în mare, iar după dânsul şi pe Sfântul Teodul.

Sfinţii mucenici Teodul şi Agatopod şi-au sfârşit nevoinţa, fiind aruncaţi în mare cu pietre grele legate de grumaz. Iar marea, primind trupurile sfinţilor, în acelaşi ceas le-a scos cu valurile la uscat, dezlegate de legături şi de pietre, fiind foarte luminate. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiţă)