Pictorul şi arhitectul Rafael (Raffaello Sanzio), artist marcant al Renaşterii italiene, fiu al lui Giovanni Santi, artist la Curtea din Urbino, s-a născut la 6 aprilie 1483, în oraşul Urbino. Este cunoscut şi sub numele de Raffaello Santi, Raffaello da Urbino sau Rafael Sanzio da Urbino, conform site-ului www.artline.ro.

Împreună cu Michelangelo şi Leonardo da Vinci formează trinitatea tradiţională a marilor maeştri ai Renaşterii, menţionează www.raphaelsanzio.org.

Tânărul Rafael a învăţat pictura de la mai mulţi maeştri ai epocii renascentiste, dar şi-a pus şi propria amprentă asupra operelor sale. După ce a rămas orfan de mic copil, Rafael va găsi sprijin material şi financiar la unchiul său, cu ajutorul căruia ajunge, la vârsta de 11 ani, ucenicul lui Pietro Perugino (1450-1523), pictor renascentist italian, reprezentant al "Şcolii din Umbria" şi, mai apoi, al lui Timoteo Viti (Timoteo della Viti) (1469-1523), un alt pictor renascentist italian, potrivit www.radioromaniacultural.ro.

La începutul anului 1500, călătoreşte la Siena, Florenţa, Perugia şi Roma, unde are ocazia să admire operele lui Leonardo da Vinci şi Michelangelo, care aveau să-i influenţeze viziunea artistică. Dar, tânărul Rafael va fi influenţat, în egală măsură, şi de "Dialogurile" lui Platon, în care îşi găseşte refugiul filosofic, scrierile fiind traduse de Marsilio Ficino, membru al Academiei din Florenţa, locul în care se studia, mai ales, filosofia platoniciană.

Şi-a început activitatea artistică la Urbino, în perioada 1500-1504, a creat compoziţii religioase la scară mare şi o serie de Madone: "Madona Conestabile", "Fecioara cu rodia", sau mari tablouri de altar, "Încoronarea Fecioarei" pentru biserica San Francesco din Perugia şi senina "Răstignire" din anul 1503.

La sfârşitul anului 1504, a descoperit opera lui Leonardo, prezentă în "Madona del Granducca", "Madonna del Prato" şi în numeroase pânze cu Madone în care se împletesc originalitatea şi expresia suavă. Admirabila "Frumoasa grădinăreasă", monumentala "Madonă cu baldachinul" fac dovada resurselor pictorului al cărui registru se lărgeşte în chip decisiv cu dramatica "Coborâre în mormânt", comandată în 1507 de Atalanta Baglioni, pentru biserica San Francesco din Perugia.

Către sfârşitul anului 1508, a fost invitat de papa Iuliu al II-lea la Vatican să decoreze vechile apartamente ale lui Nicolae al V-lea, aşa-numitele "Stanze", potrivit www.nationalgallery.org.uk. O seamă de lucrări fuseseră începute de o echipă umbriană din care făceau parte Perugino, Signorelli, Bramantino, Sodoma; dar pontiful îi îndepărtează în curând pe toţi în favoarea tânărului artist. Prima decorare a fost aceea a încăperii "Stanza della Segnatura", a cărei temă grandioasă îmbrăţişează întreaga viaţă a spiritului. Terminarea ei, în 1511, consfinţeşte triumful lui Rafael şi i se încredinţează decorarea sălii alăturate, "Stanza di Eliodoro", unde sunt glorificate marile evenimente ale pontificatului.

A pictat pentru Sigismondo de Conti tabloul "Madonna di Foligno", destinată altarului principal de la Biserica Santa Maria în Aracoeli din Roma, la Capitoliu; pentru bancherul sienez Agostino Chigi a executat decoraţia vilei Farnesina (începând cu 1511), cu "Triumful Galateei", arată www.villafarnesina.it. Cele mai remarcabile tablouri de Madone pictate vreodată aparţin acestei perioade: "Fecioara cu scaunul", "Madona Sixtină".

După moartea lui Bramante în 1514, îndepărtarea lui Michelangelo şi eşecul lui Leonardo, Rafael rămâne singurul dintre marii artişti chemaţi la Roma de papa Iuliu al II-lea. Tot ceea ce se referă la artă este acum în seama sa: conducerea lucrărilor de arhitectură de la Vatican, "Logiile" şi decorarea lor, terminarea decorării de la Capela Sixtină printr-o serie de tapiserii cărora li se adaugă toate comenzile particulare.

În ultimii şapte ani de viaţă, Rafael, într-o uimitoare febră creatoare, a produs o serie de capodopere. În iunie 1514, imediat după terminarea celei de-a doua "Stanza", s-a apucat de cea de-a treia "Stanza dell Incendio", terminată în 1517. În 1516, a executat pentru cardinalul Bibiena desenele pentru "Stufetta" sa, camera de baie de la Vatican. În anul următor, a început decorarea celei de-a patra "Stanza", numită "Sala lui Constantin", care n-a fost terminată decât după moartea artistului. Urmându-i lui Bramante ca arhitect al Catedralei Sfântul Petru, Rafael a trebuit să pregătească un nou plan.

A ridicat palatul Branconio dell Aquila la Roma (astăzi dispărut) şi a desenat planurile unei vaste vile pentru Giulio de Medici, viitorul Clement al VII-lea, la Monte Mario.

Rafael nu a fost niciodată căsătorit, însă în anul 1514 se logodise cu Maria Bibbiena, nepoata unui cardinal, legatură care s-a încheiat la moartea prematură a fetei, menţionează www.radioromaniacultural.ro.

Marele artist renascentist a murit la 6 aprilie 1520, la Roma, la numai 37 de ani, în culmea gloriei şi a creativităţii, cu câteva săptămâni înainte ca papa să îl numească în postul de cardinal. La moartea sa, Giorgio Vasari, biograful artiştilor Renaşterii italiene, el însuşi pictor, notează: "Când a dispărut acest artist nobil, arta s-a oprit în loc ca şi cum ar fi orbit".

Rafael a fost înmormântat cu mare fast, la cererea sa, în Panteonul din Roma, precizează www.carpediemtours.com. Prietenul său Lorenzetto a sculptat o Madonă pentru mormântul său.

Deşi a avut o existenţă scurtă, Rafael a crescut numeroşi discipoli, printre care talentatul Giovanni da Udine, însă există şi multe generaţii de tineri pictori care au învăţat din desenele şi picturile sale care se găsesc în numeroase muzee ale lumii. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.raphaelsanzio.org