"Cu alură de pirat sau brigand medieval, cu plete sure şi o barbă încâlcită, părea mai degrabă un actor de roluri negative decât 'şoarece de bibliotecă'. Cu toate astea, o mare parte din timp şi-a închinat-o traducerii şi editării de cărţi în condiţii excepţionale. Pentru noi a rămas inegalabilul traducător al lui Villon (a fost chiar consilier al realizatorilor filmului "Villon - poetul vagabond") şi al lui Rabelais, printre mulţi alţii, a scris regizorul de teatru Radu Băieşu despre Romulus Vupescu, conform site-ului https://mnlr.ro/.

Poetul, prozatorul, traducătorul, editorul şi publicistul Romulus Vulpescu, căsătorit cu prozatoarea Ileana Vulpescu, s-a născut la Oradea, la 5 aprilie 1933.

A urmat liceele "Sf. Andrei" (1939-1948) şi "Gh. Şincai" (1948-1951), frecventând clasele X-XI la seral, în paralel cu o şcoală profesională (1950-1951), de unde a obţinut diploma de strungar calificat. A absolvit, apoi, Facultatea de Filologie, secţia Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti (1955), scrie "Dicţionarul general al literaturii române" (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2009).

A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (1955-1960), la Editura pentru Literatură Universală (1961-1964), la "Luceafărul" (1964-1965).

A fost secretar literar şi director adjunct la Teatrul "Barbu Delavrancea" (1967-1969), muzeolog la Muzeul Literaturii Române şi în redacţia "Manuscriptum" (1970-1973), secretar la Uniunea Scriitorilor (1973-1989), director al Teatrului Mic (1990-1991).

Scriitorul Romulus Vulpescu la evenimentul de marcare a 100 de ani de la naşterea istoricului şi filozofului Mircea Eliade, Bucureşti, 9 martie 2007.

Foto: (c) CONSTANTIN CIOBOATĂ /Arhivă istorică AGERPRES

În legislatura 1990-1992 a fost ales senator pe listele FSN, conform site-ului cdep.ro. Între 1994 şi 1998, a fost membru în Consiliul Naţional al Audiovizualului.

A debutat în 1953, la "Tânărul scriitor" cu un grupaj de poezii. Editorial, a debutat în 1956 cu traducerea în versuri a dramei pastorale "Aminta" de Torquato Tasso, iar în 1965 cu prima carte personală, placheta "Poezii".

A colaborat la reviste precum "Ateneu", "Tomis", "Transilvania", "Gazeta literară", "Cinema", "România literară", "Convorbiri literare", "Secolul 20", "Orizont", "Limba română", "Săptămâna", precum şi la radio, unde a fost titularul rubricii "Cărţi pentru eternitate" (1981-1985).

A mai făcut regie de teatru, regie de film şi grafică de carte.

În trei decenii a publicat patru volume de versuri: "Poezii, şi alte poezii" (1970), "Arte şi meserie. Versuri vechi şi noi" (1979), "Versuri. 1948-1993 (1995)".

Din opera sa, mai amintim: ''Proză. Exerciţii de stil'' (Bucureşti, 1967); ''Hoinărind prin Bucureşti'' (Bucureşti, 1968); ''Récital extraordinaire'', trad. Ileana Vulpescu (Paris, 1968); ''Procesul Caragiale-Caion. Dosarul revizuirii'', în colaborare (Bucureşti, 1972) etc.

Volumul "Hâncu ~ ba" (I-II, 2002) reuneşte publicistica anilor 1962-2001, majoritatea articolelor polemice fiind dedicate unor probleme filologice, politice şi sociale. Culegerea cuprinde alocuţiuni, discursuri parlamentare, publicistica din săptămânalul "România Mare", unde a avut o rubrică permanentă (1991-1996).

A lansat, în 2004, două cărţi de poezie: "Vraiştea" şi "Pleiada" (antologie bilingvă de poezie franceză renascentistă).

A tradus din François Villon, François Rabelais, W. Shakespeare, Dante Alighieri, Alfred Jarry, Torquato Tasso, Marcos Ana ş.a. A tradus, totodată, în limba franceză din Urmuz, G. Bacovia, I. Barbu şi Mateiu I. Caragiale şi a îngrijit ediţii din scrierile lui C. Sîrbu, I. Barbu, I. Horea şi G. Bacovia, potrivit ''Dicţionarului scriitorilor români'' (coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu; Editura Albatros, Bucureşti, 2002). A publicat, de asemenea, ''Antologia poeziei latino-americane'' (1961) şi ''Antologia poeziei chineze'' (1963).

A fost membru al Comitetului asociaţiei de cultură occitană (din 1967) şi în College Pataphysique de la Paris (din 1969).

A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1975, 1983), al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1979), Premiul "Cântarea României" (1985), al revistei "România Mare" (1990), Medalia de argint pentru grafica de carte (Leipzig, 1971), Marele Premiu al Ministerului Culturii pentru întreaga activitate în domeniul cărţii (2002), Premiul Naţional pentru renaşterea cărţii bibliofile (2002), Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române (2003). A fost, de asemenea, recompensat cu gradul de Officier dans l'Ordre des Palmes Academiques al Franţei (1986) şi cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2003).

A murit la 18 septembrie 2012. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)