Ortodoxe
Sf. Sfinţit Mc. Ipatie, episcopul Gangrei; Sf. Mc. Veniamin diaconul
(Denia Acatistului Bunei Vestiri)

Greco-catolice
Sf. ep. m. Ipatie al Gangrei. Acatistul Maicii Domnului

Romano-catolice
Sf. Beniamin, diacon m.


Sfântul Sfinţit Mucenic Ipatie este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 31 martie.

Sfântul Ipatie a fost episcop al Gangrei, în Paflagonia, regiune istorică aflată pe coasta Mării Negre, în nordul Anatoliei.

"Acest mare plăcut al lui Dumnezeu, Ipatie, Sfântul episcop al cetăţii Gangrelor, din ţara Paflagoniei, a fost unul din cei trei sute şi optsprezece Sfinţi Părinţi care au luat parte la întâiul a toată lumea Sinod, ce s-a adunat în Niceea la anul 325, pe vremea împărăţiei marelui Constantin (306-337), la care, cu ceilalţi Sfinţi Părinţi, ajutând dreapta credinţă şi fiind plin de Duh Sfânt, l-au mustrat pe Arie pentru eres şi l-au dat anatemei. Şi avea de la Dumnezeu mare putere în facerea de minuni, pentru că tămăduia toate neputinţele şi izgonea diavolii. Aşa, într-un sat, apele cele amare care curgeau din munţi, le-a făcut dulci; şi în alt loc a scos cu rugăciunea un izvor de ape calde, spre tămăduirea oamenilor". (Vieţile Sfinţilor)

Pentru viaţa curată şi pentru că era învrednicit cu darul facerii de minuni, era preţuit de fiul împăratului Constantin, împăratul Constanţiu (337-361), care a pus să fie zugrăvit pe o scândură chipul sfântului.

Sfântul Ipatie a fost ucis cu pietre de un grup de eretici novaţieni, numiţi mai târziu cathari, pentru că puneau mare accent pe "puritatea" celor pe care îi primeau în rândurile lor.

Ucigaşi "cu zavistie multă aprinzându-se asupra arhiereului lui Dumnezeu, s-au ascuns în calea lui la un loc strâmt, lângă o râpă de munte şi lângă un mal, înarmaţi fiind cu săbii şi cu ciomege. Apoi deodată, fără de veste, năvălind asupra lui ca nişte fiare sălbatice şi dându-i multe bătăi, de pe malul cel înalt l-au aruncat în prăpastia aceea. Iar sfântul, fiind abia viu, şi-a înălţat mâinile în sus şi, ridicându-şi ochii la cer - precum altă dată Sfântul întâiul Mucenic Ştefan -, se ruga pentru cei ce l-au ucis şi zicea: 'Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta' Şi, încă rugându-se, o femeie ce ţinea de eresul lui Arie, luând o piatră, a lovit pe sfântul tare în cap şi l-a omorât. Iar sufletul lui cel sfânt, îndată ieşind din legăturile trupeşti, s-a suit la Dumnezeu". (Vieţile Sfinţilor)

Trupul mucenicului a fost adus şi îngropat la Gangra, iar la mormântul său s-au făcut multe vindecări miraculoase. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Liviu Tatu)