Interpretul Andrés Segovia s-a născut la 21 februarie 1893, la Linares, Spania. A fost muzician spaniol şi a fost apreciat ca fiind cel mai important chitarist al perioadei sale. A fost renumit pentru contribuţia sa la îmbogăţirea repertoriului pentru chitară şi pentru interpretările sale revoluţionare.

Segovia a studiat pianul şi violoncelul în copilărie, dar nu a putut fi deturnat de la interesul său pentru chitară, care la vremea respectivă avea o reputaţie scăzută ca instrument, potrivit pentru interpretările din cafenele. Pe fondul lipsei profesorilor competenţi de chitară, Segovia a învăţat singur, bazându-şi tehnica în mare parte pe propriile intuiţii.

A susţinut primul său concert public în 1909, în timp ce era student la Institutul Muzical din Granada. Până în 1916 a interpretat la Barcelona şi, mai târziu, la Madrid. Între anii 1919-1923 a susţinut un turneu în America de Sud. Până în 1924, când a performat pentru prima dată la Paris, reputaţia sa era internaţională, potrivit www.britannica.com.

Segovia a extins repertoriul chitarei cu peste 150 de contribuţii ale lucrărilor scrise, iniţial pentru lăută, vihuela (lăută în formă de chitară spaniolă) şi clavecin, de compozitori precum François Couperin, Jean-Philippe Rameau şi Johann Sebastian Bach.

A încurajat scrierea lucrărilor pentru chitară ale unor compozitori din secolul XX, precum Mario Castelnuovo-Tedesco, Alfredo Casella, Heitor Villa-Lobos, Joaquín Turina, Manuel M. Ponce şi Albert Roussel. O autobiografie a anilor 1893-1920 a fost publicată în 1976, iar lucrarea ''Andrés Segovia, My Book of the Guitar'' în 1979.

A susţinut spectacole până la vârsta de 90 de ani. S-a stins din viaţă, la 2 iunie 1987, la Madrid. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.britannica.com