Poet, prozator şi gazetar, Geo Bogza s-a născut în localitatea prahoveană Blejoi, de lângă Ploieşti, în ziua de 6 februarie 1908, fiind frate cu Nicolae Bogza, numele adevărat al scriitorului Radu Tudoran.

A urmat cursurilor de marină de la Galaţi şi din Constanţa, străbătând, astfel, Dunărea şi Delta, potrivit "Dicţionarului general al literaturii române" (Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2004). Nu a practicat profesia de marinar, începând, în schimb, o lungă şi excepţională carieră de gazetar. A debutat în ambianţa mişcării de avangardă a anilor 1927-1928, arată pagina de facebook a Academiei Române Filiala Cluj-Napoca.

În 1928, a editat, la Câmpina, revista "Urmuz", în care a şi debutat ca poet. A colaborat la "Bilete de papagal", "unu", "Meridian", "Pinguinul". A debutat editorial în 1929, cu volumul de poeme "Jurnal de sex", urmat, în 1933, de "Poemul invectivă".

Foto: (c) RADU CRISTESCU/Arhiva istorică AGERPRES 

În anii 1936 şi 1937 s-a aflat în Franţa şi Spania ca ziarist, de unde a trimis pentru "Lumea românească" ciclul de reportaje-confesiune "Tragedia poporului basc". În 1939 a întreprins o excursie pe bicicletă de-a lungul Oltului, iar din 1941 a început să publice în "Revista nouă" reportajele ce vor alcătui "Cartea Oltului" (1945).

A colaborat la mai toate marile ziare şi reviste: "Vremea", "Tempo", "Rampa", "Cuvântul liber","Azi", "Frize", "Bluze albastre", "Viaţa românească", "Revista Fundaţiilor Regale", "România liberă", "Scânteia", "Contemporanul", "Luceafărul", "România literară" etc.

A semnat şi George Bogza şi a folosit, la început, şi pseudonimul André Far.

Geo Bogza este considerat, la noi, creatorul reportajului literar, gen de care şi-a legat definitiv numele şi căruia i-a dat strălucire prin volumul "Ţări de piatră, de foc şi de pământ" (1939). Sunt reportaje despre minele de aur din ţara moţilor, cărora le-au urmat altele, despre Valea Jiului, despre lumea petrolului, a tăbăcăriilor, a periferiilor marilor oraşe etc., toate culminând cu marea aventură geologico-istorică a curgerii Oltului: "Cartea Oltului" (1945) - carte unică în literatura noastră, subintitulată la ediţia din 1976 "Statuia unui râu".

Având peste şaizeci şi cinci de ani de activitate creatoare, a scris mult. Reportajele, povestirile, poemele şi tabletele sale au fost reunite în volumele "Lumea petrolului" (1934); "Tăbăcarii" (1934), "Ţara de piatră" (1935); "Oameni şi cărbuni în Valea Jiului" (1947); "Moartea lui Iacob Onisia" (1949); "Porţile măreţiei" (1951); "Şantierul de pe cumpăna apelor" (1951); "Trei călătorii în inima ţării" (1951); "Tablou geografic" (1954), "În faţa atomului" (1955); "Tăbăcarii şi lumea petrolului" (1957); "Privelişti şi sentimente" (1972) ş.a.

În 1945 a apărut volumul de poeme de dragoste "Cântec de revoltă, de dragoste şi de moarte" ("scrise în epoca haotică şi prerevoluţionară a anilor 1930"), conform "Dicţionarului scriitorilor români" (Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995); majoritatea poeziilor publicate se regăsesc sub titlul "Orion", din 1978. În perioada 1956-1960, o parte dintre lucrările sale apărute între 1934 şi 1960 au fost incluse într-o ediţie de cinci volume: "Scrieri în proză". Tot atunci au apărut în volum şi reportajele intitulate "Fişe" (Fişe de copilărie, Fişe de închisoare, Fişe de război, Fişe de provincie). În 1974, a adunat în volumul "Paznic de far" tabletele publicate după 1966, în "Contemporanul". În 1984 a publicat volumul "Ca să fii om întreg".

A fost ales membru al Academiei Române (corespondent, la 2 noiembrie 1948, şi titular, la 2 iulie 1955), membru al Consiliului Naţional pentru Apărarea Păcii (din 1955). A fost distins cu Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor, în 1978.

A murit la 14 septembrie 1993, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Doina Lecea, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)

* Explicaţie foto din deschidere: Scriitorul Geo Bogza, 1964.