Dimitrie Cuclin, compozitor, eseist, poet şi traducător, s-a născut la 24 martie 1885, la Galaţi, iar tatăl său, Constantin Cuclin, era profesor de muzică.

A urmat cursurile liceale la Galaţi (1896-1903), apoi a făcut studii muzicale la Conservatorul din Bucureşti (1903-1907), la Conservatorul Naţional de Muzică din Paris (1907-1914) şi la Schola Cantorum din Paris (1908-1914), potrivit lucrării "Muzicieni români. Compozitori şi muzicologi", autor Viorel Cosma (Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1970) şi lucrării "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004).

La Conservatorul din Bucureşti a studiat teorie-solfegii şi armonie cu D.G. Kiriac, contrapunct, fugă şi compoziţie cu Alfonso Castaldi, muzică de cameră cu Dimitrie Dinicu, vioara cu Robert Klenck, orchestră cu Constantin Dimitrescu.

A lucrat ca profesor suplinitor la clasa de orchestră a lui Alfonso Castaldi (1918-1919), profesor de istoria muzicii şi estetică muzicală (1919-1922), contrapunct, fugă, forme muzicale şi estetică muzicală (1930-1939), armonie, contrapunct şi compoziţie (1939-1948) la Conservatorul din Bucureşti.

Între anii 1922-1930 a trăit într-un exil voluntar în SUA, unde a fost profesor de vioară la City Conservatory of Music şi la Brooklyn College of Music din New York (1924-1930), se menţionează în lucrările citate. Revenit în ţară, a fost profesor de contrapunct, forme şi estetică la Conservatorul din Bucureşti, până la pensionare, în 1948.

A susţinut concerte-lecţii, conferinţe, emisiuni radiofonice, comunicări ştiinţifice în ţară şi în străinătate (SUA, Franţa, Italia etc.). În domeniul compoziţiei, a abordat toate genurile muzicale - muzică de teatru, vocal-simfonică, simfonică, de cameră, corală, vocală.

Preocupările pentru critica muzicală, estetică şi muzicologie îl conduc la fondarea revistei "Foaia volantă" (1932-1933). A scris studii, articole, eseuri muzicale, recenzii, pamflete în publicaţii precum "Muzica", "Muzică şi Poezie", "Rampa", "România nouă", "Neamul românesc", "Cronicarul", "Contemporanul", "România liberă" etc. A fost şi autor de lucrări didactice, precum "Trei studii pentru vioară solo" (1928), "Tratat de estetică muzicală" (1933, Premiul Academiei Române), "Tratat de forme muzicale" (1934), "Tratat elementar de muzică" (1946) ş.a.

Dimitrie Cuclin a fost toată viaţa atras şi de literatură. A scris şi a publicat versuri în limbile română, franceză şi engleză, a scris teatru şi librete de operă, romane, eseuri, dialoguri de filosofie şi artă şi a tradus în limba engleză poezii de Mihai Eminescu. Amintim dintre scrierile sale: "Destinee mystique" (vol. I şi II, 1919), "Poesies diverses" (1919) şi "Doine şi sonete" (1932).

Pentru vasta sa activitate de creaţie a fost distins cu Premiul I de compoziţie "George Enescu" (1913), Premiul Academiei Române (1923, 1924), Premiul Naţional de compoziţie (1939), Premiul de Stat cl. I (1955), Premiul II "Ion Vidu" (1960), Ordinul "Meritul Cultural" cl.I (1969), Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor (postmortem, 1978).

Dimitrie Cuclin a murit la 7 februarie 1978, la Bucureşti. Începând din 1990, Liceul de Arte din Galaţi îi poartă numele. AGERPRES/(Ruxandra Bratu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: clasic.radio