Uniunea Benelux reuneşte regatele Belgiei şi Ţărilor de Jos, precum şi Marele Ducat al Luxemburgului. O serie de acorduri între cele trei ţări au condus la Uniunea Economică Benelux, fondată la 3 februarie 1958, la Haga. Acronimul ''Benelux'' încorporează numele celor trei state: Belgique/België (Belgia), Nederland (Ţările de Jos), Luxembourg (Luxemburg).

Împărţind acelaşi destin politic de-a lungul unor perioade întinse de timp din istoria lor, cele trei ţări au recunoscut necesitatea cooperării apropiate în urma evenimentelor legate de Primul şi, în mod special, de Al Doilea Război Mondial, aminteşte https://gouvernement.lu/.

Dintre toate organizaţiile pentru cooperare economică formate în perioada postbelică, Benelux este considerată deschizătoare de drumuri, potrivit Institutului de cercetare din cadrul Universităţii din Luxemburg - www.cvce.eu. Convenţia Vamală de tranziţie Netherlands - Belgium - Luxembourg a fost semnată la 5 septembrie 1944 de către cele trei guverne aflate în exil la Londra, ce i-a urmat acordului monetar de la 21 octombrie 1943, care a fixat cursul de schimb valutar între francul belgian-luxemburghez şi guldenul neerlandez. Convenţia vamală a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1948.

Într-un climat dificil după război, convenţiile Benelux au oferit comerţ fără bariere pentru cei trei semnatari. Implementarea convenţiilor nu a fost întotdeauna uşoară. Au intervenit şi dificultăţi între cele trei guverne, în special din cauza opiniilor divergente cu privire la cooperarea europeană, atitudinilor diferite faţă de Germania şi a utilizării ajutorului disponibil prin Planul Marshall. Aceste negocieri delicate între cei trei parteneri au evidenţiat dificultăţile pe care le presupune realizarea unei uniuni economice între state care, după război, aveau structuri economice şi interese naţionale variate, subliniază www.cvce.eu.

În octombrie 1949, cele trei ţări au adoptat un tratat preliminar de uniune Benelux, care a păstrat multe clauze de salvgardare dar, în acelaşi timp, a permis eliminarea treptată a restricţiilor cantitative. În iulie 1953, statele au convenit asupra unui protocol de coordonare a politicii economice şi sociale. Câteva luni mai târziu, un al doilea protocol privind o politică comercială comună a încurajat o politică comună de import/export faţă de ţările terţe. Benelux a început apoi să funcţioneze ca o entitate separată în cadrul Organizaţiei pentru Cooperare Economică Europeană (OEEC). Treptat, cei trei parteneri au învăţat să vorbească cu o singură voce şi să adopte poziţii comune în probleme internaţionale, evidenţiază sursa citată anterior.

La 3 februarie 1958, la Haga, cele trei state au semnat Tratatul de Uniune Economică Benelux, în care şi-au declarat determinarea de a îndeplini libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor, capitalurilor şi serviciilor, precum şi de a urma o politică coordonată în probleme economice, financiare şi sociale. Tratatul privind Uniunea Economică Benelux a intrat în vigoare în 1960.

La 17 iunie 2008, cooperarea a fost reînnoită şi acum poartă numele de Uniunea Benelux. În prezent, se concentrează în principal pe trei teme cheie: piaţa internă şi economia, securitatea şi societatea, precum şi cooperarea durabilă şi digitală, conform https://gouvernement.lu/.

Benelux funcţionează prin intermediul mai multor instituţii: Comitetul de miniştri (Comité des ministres), cel mai înalt organism cu atribuţii de decizie care stabileşte strategia şi priorităţile cooperării Benelux; Consiliul Benelux (Conseil Benelux) ce are printre responsabilităţi pregătirea documentelor pentru miniştri; Secretariatul General al Benelux (Secrétariat général Benelux), cu sediul la Bruxelles, iniţiază, asigură şi susţine cooperarea în domenii precum economia, durabilitatea şi securitatea; Consiliul Consultativ Interparlamentar (Conseil interparlementaire consultatif de Benelux - Benelux Parliament), format din 49 de deputaţi din cele trei state, care informează şi consiliază guvernele lor cu privire la aspectele ce privesc Benelux; Curtea de Justiţie Benelux (Cour de Justice Benelux) promovează uniformitatea în aplicarea legislaţiei Benelux (proprietatea intelectuală, plata penalităţilor, recuperarea creanţelor fiscale, protecţia păsărilor, egalitatea în tratamentul fiscal) şi are putere de decizie cu privire la dispoziţiile legale comune Benelux. În plus, Organizaţia pentru proprietate intelectuală Benelux şi Biroul Benelux pentru proprietate intelectuală sunt responsabile cu problemele din acest domeniu în interiorul Benelux, detaliază sursa citată anterior.

Preşedinţia Benelux este asigurată rotativ de către cele trei state pentru o perioadă de un an. Regatul Ţărilor de Jos deţine preşedinţia Benelux în 2023. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: imago-images.com