Parcul naţional Chiribiquete, aflat în inima pădurii amazoniene din Columbia, este cel mai mare habitat naţional de pe mapamond care protejează o pădure tropicală. Este căminul ancestral al jaguarului şi o importantă arie protejată la nivel mondial, conform https://lacgeo.com/ şi https://whc.unesco.org/.

Acest parc naţional acoperă în prezent, după mai multe etape de extindere, o suprafaţă de 4,3 milioane de hectare. Importanţa acestui habitat este dată de valoarea extraordinară privind mediul, aspectele culturale şi sociale, menţionează https://whc.unesco.org/. Rezultatul acestei încadrări a fost determinat de eforturile îndelungi ale organizaţiilor de mediu şi ale autorităţilor cu atribuţii în domeniu, cu sprijinul WWF (Fondul mondial pentru natură). ''Chiribiquete este un loc foarte special pentru valoarea sa arheologică, hidrologică, culturală, biologică, având dovezi vizuale şi de artă în stâncă de o magnitudine extraordinară. Este foarte important deopotrivă pentru grupurile indigene, unele dintre acestea fiind în stare de izolare sau fără legătură cu aşezările umane organizate. Expansiunea şi recunoaşterea acestui spaţiu unic drept patrimoniu mondial este un pas important înainte pentru salvarea generaţiilor viitoare'', potrivit lui Mary Lou Higgins, director al organizaţiei WWF Columbia, citată pe site-ul UNESCO.

Parcul este adevărata casă pentru mii de specii de vieţuitoare, zeci dintre acestea fiind în pericol, iar unele chiar expuse riscului de dispariţie. Printre acestea se numără tapirul de şes, vidra gigant, furnicarul gigant, maimuţa lânoasă şi jaguarul. În plus, parcul include cel mai vechi, extins şi dens complex pictografic arheologic din America cu cele 50 de monumente murale, incluzând peste 75.000 de reprezentări diferite, din care unele cu peste 20.000 de ani vechime.

Includerea parcului în Patrimoniul Mondial UNESCO conferă instrumente suplimentare de consolidare a măsurilor de protecţie a acestui important punct de convergenţă biologic, ce uneşte ecosisteme din Anzii nordici, Guyana, Orinoquia şi Amazon. Unul dintre riscurile cele mai mari pentru acest habitat rezidă în acţiunea de despădurire, fiind vorba despre un procent naţional de 66% raportat la întreaga regiune amazoniană.

Serrania de Chiribiquete a fost declarat Parc naţional în septembrie 1989, acoperind la acel moment o suprafaţă de circa 1,3 milioane de hectare. În 2013, suprafaţa parcului a fost extinsă la 2,8 milioane de hectare, iar ulterior, ultima etapă de extindere, cu încă 1,5 milioane de hectare, aceşti paşi urmând traiectoria asigurării protejării ecosistemelor în tranziţie slab reprezentate.

Administrarea zonei, după extinderea sa succesivă, este sprijinită de Heritage Columbia, o iniţiativă condusă de Parcurile Naţionale din Columbia, cu suportul WWF, Gordon and Betty Moore Foundation, Fondul pentru Biodiversitate şi Arii Protejate, Societatea de conservare a speciilor sălbatice, dar şi cu ajutor de la guvernul german printr-o iniţiativă distinctă.

Elementul de extraordinară particularitate este reprezentat de cele circa 75.000 de pictograme în stâncă a celor 60 de grote de piatră. Portretizările fac trimitere la scene diferite ale vieţii, precum vânătoarea, luptele, ritualurile de dans şi ceremonii asimilate, toate acestea fiind conexate cu localul cult al jaguarului, considerat de localnici simbol de putere şi de fertilitate. Aceste practici reflectă un sistem coerent de credinţe sacre vechi de mii de ani, punând într-un anumit cadru şi în relaţionare cosmosul, natura şi omul. Siturile arheologice sunt accesate, probabil, şi astăzi de grupurile indigene care nu păstrează legături cu exteriorul.

Chiribiquete este căminul unor specii reprezentative precum puma, tapirul de şes, vidra gigant, maimuţa lânoasă, maimuţa cenuşie. Dată fiind importanţa fabuloasă de care se bucură parcul naţional Chiribiquete, în prezent numeroase grupuri reprezentative şi publicul larg îl consideră ''Marea Casă a Animalelor'', potrivit https://whc.unesco.org/.

Jaguarul este specia reprezentativă a parcului, simbol de putere, agilitate, încredere şi concentrare. Pentru grupurile indigene din Columbia şi din toată America de Sud, ce respectă şi venerează, într-un anume mod, acest animal, jaguarul reprezintă forţă şi putere, menţionează https://thebogotapost.com/. Este puterea simbolică care a determinat artişti indigeni ai peşterilor să ilustreze forma sa în reprezentări pictografice răspândite în parcul naţional Chiribiquete, cunoscut, de altfel, drept ''căminul ancestral cosmic al jaguarului''. Cea mai veche reprezentare în piatră a jaguarului datează de circa 20.000 de ani, iar cea mai recentă are 50-60 de ani vechime. Fernando Trujillo, ecologist columbian premiat şi fondator al organizaţiei Fundacion Omacha, a explicat, pentru cotidianul The Bogotá Post, că rămâne un mister identificarea autorilor acestor reprezentări pe stâncă. ''Unii oameni le atribuie grupului indigen Karijona... însă nu este cunoscută cu adevărat originea lor'', potrivit lui Fernando Trujillo. Potrivit tradiţiilor şamanice locale, grupurile indigene consideră jaguarul, printre primele creaturi ce respiră aer proaspăt din înaltul arborilor junglei, un simbol de rezistenţă fizică şi spirituală. ''Grupurile spirituale locale şamanice caută permanent transformarea prin intermediul jaguarului'', menţionează Fernando Trujillo, adăugând că ''jaguarul menţine echilibrul lucrurilor... El păstrează ecosistemul sănătos'', conform https://thebogotapost.com/. Habitatul jaguarului este ameninţat de numeroşi factori, printre care cel mai semnificativ fiind braconajul. Despădurirea are un impact major asupra distrugerii habitatului jaguarului, dar şi intervenţia omului, sub diferite acţiuni, conform ecologistului coordonator Thomas Lyster şi lui Fernando Trujillo. Prezenţa oamenilor şi a diferitelor forme de organizare şi aşezare umană, expansiunea activităţilor agricole constituie factori care au alimentat conflictul dintre om şi jaguar. Sunt implementate măsuri împotriva atacurilor animalelor de pradă şi pentru un management mai bun al creşterii porcilor, vitelor, cailor, în perspectiva evitării potenţialelor atacuri, dar şi pentru protejarea populaţiei de jaguar şi a habitatului acestuia, explică Thomas Lyster şi Fernando Trujillo pentru The Bogotá Post.

Parcul naţional Chiribiquete este protejat în baza legislaţiei specifică parcurilor naţionale. Lanţul muntos este parte a părţii vestice a întregii formaţiuni muntoase Guiana Shield. Cascada Cano Paujil se formează din parcul naţional Serranía de Chiribiquete, menţionează https://lacgeo.com.

Instrumentele legale de protecţie care asigură protejarea parcului naţional, aflat sub jurisdicţia guvernului Columbiei, sunt parte a legislaţiei naţionale în materie şi a prevederilor internaţionale specifice. Întreaga proprietate este administrată de Sistemul parcurilor naturale naţionale, iar autoritatea responsabilă pentru administrarea siturilor arheologice din parc este Institutul columbian de antropologie şi istorie. În prezent, proprietatea este administrată prin intermediul planului de management pentru perioada 2016-2020, alcătuit de Sistemul parcurilor naturale naţionale al Columbiei. Parcul este împărţit în şase zone distincte, potrivit Decretului 622 din 1977, conform https://whc.unesco.org/. Delimitarea parcului naţional cu o zonă specială tampon conferă un grad sporit de protecţie. Măsurile legale de protejare a parcului şi modul de acţiune pentru administrarea sa vizează şi bariera tampon de protecţie. Activităţile de patrulare şi protejare sunt sprijinite de armată, care a îndeplinit un rol activ de-a lungul anilor în sprijinirea acţiunilor de combatere a plantaţiilor ilegale de cocaină în interiorul proprietăţii distincte a parcului şi în arealul zonei tampon. Acţiunile de management la nivelul parcului sunt derulate de instituţiile naţionale ale Columbiei direct implicate, precum şi prin aportul organizaţiilor non-guvernamentale şi fundaţiilor prin contribuţii logistice şi financiare exprese. O contribuţie importantă este asigurată şi prin proiectele internaţionale derulate pentru protejarea parcului, indică UNESCO.

Din 2018, cu prilejul celei de-a 42-a sesiuni a Comitetului pentru Patrimoniul Mondial al UNESCO (24 iunie - 4 iulie), Parcul naţional Chiribiquete din Columbia este parte a Patrimoniului Mondial UNESCO. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: whc.unesco.org