Geofizicianul Radu Botezatu s-a născut la Iaşi, la 8 ianuarie 1921. A absolvit, în 1945, Facultatea de Mine şi Metalurgie din cadrul Şcolii Politehnice din Timişoara. În 1970 a obţinut titlul de doctor în ştiinţe tehnice, iar ulterior, în 1974, şi titlul de doctor docent, potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

Remarcat încă de la început datorită profesionalismului său, a devenit inginer-şef al Întreprinderii de Prospecţiuni şi Laboratoare şi, mai târziu, prim-director al Institutului de Geofizică Aplicată, director al Întreprinderii Geologice de Prospecţiuni şi adjunct al ministrului Minelor, Petrolului şi Geologiei.

A fost profesor la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de Geologie şi Geografie, Secţia Inginerie Geologică şi Geofizică.

A alcătuit o serie de manuale, dintre care menţionăm: "Curs de metode geofizice de cercetare a subsolului" (1964), "Curs de interpretare geologică a măsurătorilor geofizice" (1973), "Curs de conducerea întreprinderilor geologice" (1974), "Curs de prospecţiuni geologice şi interpretare geologică" (1977).

Radu Botezatu a făcut cercetări în domeniul prospecţiunilor şi cercetărilor geofizice aplicate în geologie, elaborând noi metode şi procedee de analiză şi interpretare fizică a anomaliilor câmpurilor potenţiale. A elaborat studii privitoare la morfostructura şi semnificaţia geologică a anomaliilor gravimetrice şi magnetice din Dobrogea centrală şi nordică, la zona dintre râurile Olt şi Dâmboviţa, la structura geologică profundă a României, la cunoaşterea structurii şi tectogenezei Carpaţilor româneşti, la aplicabilitatea prospecţiunilor geofizice şi determinarea criteriilor de interpretare geologică a structurilor regionale şi locale etc.

Dintre lucrările rezultate în urma cercetărilor sale amintim: "Asupra semnificaţiei geologice a unor măsuri statistice în analiza datelor gravimetrice" (1968), "Interpretarea geologică a prospecţiunilor geofizice" (1973), "Prospectarea geofizică a zăcămintelor de minereuri" (1976), "Metodele geofizice ale alcătuirii geologice a României" (1982), "Bazele interpretării geologice a informaţiilor geofizice" (1987) ş.a.

A fost membru corespondent al Uniunii Internaţionale de Geodezie şi Geofizică şi al Asociaţiei Europene de Explorări Geofizice, iar la 1 martie 1974 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

A murit la 11 ianuarie 1988, la Bucureşti. AGERPRES/ (Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.geo-muzeu.ro