Ion Frunzetti, poet, eseist, critic de artă şi traducător, care s-a remarcat prin monografiile şi studiile sale ca un critic şi istoric de artă de notorietate internaţională, s-a născut la 7/20 ianuarie 1918, la Bacău. Tatăl său, Constantin Frunzetti, era ofiţer de carieră.

Şcoala primară a făcut-o la Târgu Ocna (1924-1927), timp în care a luat lecţii de desen de la pictorul Stavru Tarasov, iar ceva mai târziu de la N.N. Tonitza, după cum indică "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).

Cursurile liceale le-a urmat în diverse oraşe, în funcţie de mutările de garnizoană ale tatălui său, şi anume în Galaţi, Oradea, Timişoara şi Focşani. În acest timp, a publicat în 1933 epigrame în revista locală "Flori de crâng" din Oradea şi a colaborat la revista de avangardă "13" din Focşani. Ultimele două clase de liceu le-a făcut la Timişoara, unde şi-a luat şi bacalaureatul, în 1936. Tot aici a publicat poezii în câteva reviste precum "Crai nou", "Colţ de ţară" sau "Fruncea".

Alecu Ivan Ghilia, Ion Frunzetti, Nichita Stănescu 

S-a înscris apoi la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti, făcând, în paralel, un an (1936-1937) şi la Facultatea de Drept, şi şi-a luat teza de licenţă în estetică ("Problema tragicului în artele plastice", distinsă cu magna cum laude) în 1940, sub conducerea lui Tudor Vianu, potrivit sursei citate. Debutul în poezie l-a constituit un sonet publicat în revista "Adevărul literar şi artistic" (1934), debutul editorial fiind reprezentat de volumul de poeme "Risipă avară" (1941).

Francisc Şirato l-a recomandat pe Ion Frunzetti să-l urmeze ca titular al cronicii plastice a revistei "Vremea" (1936-1937), iar concomitent acesta din urmă a colaborat la revista "Semne", cu eseuri, cronici plastice şi recenzii, semnate adesea cu pseudonime. A colaborat, de asemenea, la cele mai importante periodice culturale ale vremii: "Viaţa românească", "Revista Fundaţiilor Regale", "Universul literar".

În 1938, la recomandarea lui Tudor Vianu, Ion Frunzetti a fost numit asistent onorific la Catedra de istoria artei, condusă de George Oprescu (1938-1943), apoi a fost asistent al lui Tudor Vianu la Catedra de estetică a Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti (1944-1946). În 1946 şi 1947, în calitate de consilier cultural, l-a însoţit pe Tudor Vianu, numit ambasador la Belgrad, iar în 1948 s-a întors în învăţământul universitar, ca asistent al lui T. Vianu la nou-creata Catedră de istoria literaturii universale. A fost destituit în 1951 din motive politice şi un timp i s-a interzis dreptul de semnătură în presă ("Dicţionarul general al literaturii române").

Andrei Pleşu, Ion Frunzetti, Nichita Stănescu  

În toamna anului 1942 a publicat un ciclu de eseuri dedicat operei lui Lucian Blaga, iar în 1945 Editura Forum i-a publicat volumul de poezii "Maree". Alte volume ale sale sunt: "Greul pământului" (1943), "Ostrovul meu" (1957), "Dragostele aceleiaşi inimi" (1967), "Ţărmurile clipei" (1983), antologia de eseuri "Pegas între Meduza şi Perseu" (I-II, 1985).

Ion Frunzetti a fost, de asemenea, cercetător la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române (unde, între 1955-1967 a fost şi şeful Secţiei de artă românească modernă şi contemporană). În 1956 a fost numit asistent, apoi lector şi conferenţiar cu delegaţie la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti (1956-1980), unde a devenit, în 1975, şeful Catedrei de istoria şi teoria artei.

A fost director al Editurii Meridiane (1971-1972), apoi director al Institutului de Istoria Artei al Academiei Române (1972-1975), precum şi vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (ales în 1977 şi în 1981). A fost şi membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1943).

După 1946, principala sa preocupare a constituit-o istoria artei, I. Frunzetti publicând numeroase lucrări referitoare la maeştri ai artei plastice naţionale şi internaţionale. A îngrijit albume despre Ion Vlasiu, Brăduţ Covaliu, D. Paciurea, Velasquez, a scris cronici plastice în diferite reviste. A tradus, singur sau în colaborare, foarte mult (poezii, proză, teatru) din limbile franceză, spaniolă, italiană, germană şi engleză (Cervantes, V. Hugo, A. Rimbaud, W. Shakespeare, W. Thackeray, Lev Tolstoi ş.a.)

Personalitate complexă, bun observator al fenomenului cultural, artistic şi social, poet elevat, traducător prodigios, Ion Frunzetti s-a impus, prin toate scrierile sale şi prin participările sale la simpozioane, conferinţe, dezbateri despre artă, în peste o jumătate de secol, ca unul dintre cei mai reprezentativi critici de artă şi scriitori din ţara noastră.

A murit la 11 septembrie 1985, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: aarc.ro