Masivul Ceahlău este situat în grupa centrală a Carpaţilor Orientali, în partea de sud est a Munţilor Bistriţei la întretăierea paralelei de 47 grade latitudine nordică cu meridianul de 26 grade longitudine estică.

Înconjurat de valea Bistricioarei la nord, valea Bicazului la sud, valea Bistriţei la est şi văile Bistrei, Pinticului şi Jidanului la vest, acesta este constituit dintr-un sistem de culmi dispuse radial, având altitudini ce variază între 1.000-1.300 m şi care converg către cele două puncte mai înalte: Vârful Ocolaşul Mare - 1.907 m şi Vârful Toaca - 1.904 m.

 

Căciula Dorobanţului din Masivul Ceahlău, 1967.

Foto: (c)  VASILE MOLDOVAN/Arhiva istorică AGERPRES 

"Muntele Ceahlău este unic în spaţiul românesc - are hram şi are sărbătoare, dar, mai mult decât toate, are nenumărate legende şi poveşti, chiar şi unul dintre miturile fundamentale ale poporului român: 'Dochia şi Traian', mitul etnogenezei, cel atât de frumos versificat de Gheorghe Asachi". (http://www.ceahlaupark.ro)

Una din caracteristicile masivului Ceahlău o reprezintă microrelieful format din stânci şi formaţiuni stâncoase cu forme bizare: turnuri, coloane, clăi, piramide. Aspectul ruiniform se datorează eroziunii exercitate asupra conglomeratelor cât şi alternanţei lor cu gresiile şi stâncile din calcar. Impresionante sunt Clăile lui Miron, Căciula Dorobanţului, Panaghia, Cetăţuia şi Călugării, Detunatele, Dochia, etc. Impunătoare prin aspect este şi culmea Piatra Sură - Bâtca Neagră o 'bara' din stânci ridicate aproape pe verticală care închide spre vest frumoasa Poiană a Stănilelor.

Căciula Dorobanţului din Masivul Ceahlău, 1967.

Foto: (c)  VASILE MOLDOVAN/Arhiva istorică AGERPRES 

"Turlele Ceahlăului stau îmbrobodite-n ceaţă. Şi-i linişte, o linişte sfântă, care face să te crezi pe alt tărâm. Miresme dulci plutesc în aerul răcoros al dimineţii. De pe zarea colnicului o luăm la stânga şi intrăm în pădure. (...) Deasupra noastră, Ceahlăul iese din neguri, soarele pune hlamizi de argint pe umerii stâncilor. (...)

Din jnepenii culcaţi de vânturi se înalţă de pretutindeni stânci uriaşe, ale căror forme ciudate au toate nume şi înţelesuri potrivite în închipuirea poporului: Dochia, Tabăra Vulturilor, Turnu Sihastrului, Căciula Dorobanţului, Masa Ciobanului, de unde ai cea mai frumoasă vedere pe Valea Bistriţii, Gardul Stânelor, ridicat pe pragul unei prăpăstii înfiorătoare, şi-n mijlocul acestei salbe de stânci se-nalţă Panaghia, un sul măreţ de piatră, scrijelat de ploi, înfipt ca un corn în creştetul pleşuv al Ceahlăului". - Ceahlăul în descrierea lui Alexandru Vlahuţă. (surse: http://www.ceahlaupark.ro; "Din trecutul nostru", Alexandru Vlahuţă) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda)