Bazele legale ale constituirii primei societăţi naţionale de radio din România s-au pus la sfârşitul anului 1927, Consiliul de Miniştri declarând constituită, la 22 decembrie, Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România, conform Articolului 2 din Jurnalul nr. 2915/22 decembrie 1927 al Consiliului de Miniştri).

Preocupări privind înfiinţarea unui post de radio au existat încă din 1925, când a luat fiinţă Asociaţia Prietenilor Radiofoniei, condusă de profesorul Dragomir Hurmuzescu, directorul Institutului Electrotehnic al Universităţii din Bucureşti. ''Unul din cele mai mari merite ale lui Hurmuzescu a fost introducerea şi dezvoltarea radiodifuziunii în România. În acest sens a înfiinţat o secţie de radiocomunicaţii la Institutul Electrotehnic al Universităţii Bucureşti, aici fiind plasat, în 1924, primul post de emisie radiofonică din ţară'', aminteşte biografia publicată pe site-ul Muzeului Naţional Tehnic, www.mnt-leonida.ro.

În iulie 1925, a fost adoptată legea pentru instalarea şi folosinţa staţiunilor şi posturilor radioelectrice care consfinţea monopolul statului asupra posturilor de emisie şi asupra posturilor de radiorecepţie, iar în septembrie 1925 a fost adoptat şi Regulamentul pentru aplicarea Legii mai sus amintite, în care se preconiza înfiinţarea unei societăţi de difuziune pe acţiuni (60% capital de stat şi 40% capital particular).

În vara anului 1925, au fost realizate primele emisiuni cu prilejul expoziţiei ''Luna Bucureştilor''. Prima publicaţie despre radiofonie - ''Radio-român'' a apărut la 13 septembrie 1925, urmată, o lună mai târziu, de revista ''Radiofonia''.

Decretul regal de aplicare a "Legii Radiofoniei", adoptat la 15 decembrie 1925, a fost transmis ulterior şi Oficiului Internaţional de Radiofonie de la Geneva. Cu toate că legea a creat un cadru favorabil înfiinţării Societăţii Române de Radiodifuziune, aceasta nu a fost inaugurată decât trei ani mai târziu. Principalele obstacole au fost obţinerea numeroaselor aprobări necesare, precum şi rezolvarea problemelor tehnice şi financiare. În acest context, s-a început, la 15 noiembrie 1926, o subscripţie publică pentru acoperirea cotei de acţiuni a particularilor la Societatea de Difuziune Radio-Telefonică din România.

La 13 iunie 1926 a avut loc primul Congres al Radiofoniştilor români.

Printre entuziaştii care făceau parte din Asociaţia Prietenilor Radiofoniei se număra şi poetul Tudor Arghezi, care, încă din 1927, scria articole despre naşterea emisiunilor radiofonice: Radiojurnal, Radioşcoala, Teatru radiofonic şi pleda pentru crearea unui post naţional, ''o radiofonie cu adevărat românească, o radiofonie care să exprime în lumea undelor de pe continent un punct de vedere românesc, aspiraţiile şi năzuinţele adevărate ale românilor''. Spunea despre radio că este ''profesorul care vorbeşte, cititorul care citeşte, preotul care propovăduieşte, omul politic care are ceva de spus, vioara, flautul, fluierul care cântă'', aminteşte www.radioromaniacultural.ro, care mai evocă şi alte personalităţi ce şi-au adus contribuţia în primii ani ai radiofoniei: Dimitrie Gusti, C. Kiriţescu, C. Brăiloiu, Liviu Rebreanu, Tudor Vianu, Mihail Sadoveanu, Al. Brătescu Voineşti, Ionel Perlea, Mihai Ralea, Vasile Voiculescu, Horia Furtună, Th. Rogalski.

După înfiinţarea Societăţii Române de Radiodifuziune în decembrie 1927, la 17 ianuarie 1928 a avut loc prima Adunare generală a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică, în cadrul căreia a fost aprobat statutul de funcţionare şi a fost ales primul Consiliu de Administraţie, care s-a întâlnit pentru prima dată la 5 martie, moment ce marchează începutul funcţionării Societăţii Române de Radiodifuziune.

''În 1927 se organizează la Institutul Electrotehnic din Bucureşti primul post românesc de difuziune care funcţionează până în toamna 1928 când Societatea Română de Radiodifuziune constituită începe emisiunile cu postul cel mic instalat în sediul său din strada Berthelot - iar peste un an încep emisiunile postului Băneasa. În interval, progresele Radiodifuziunii au mers tot crescând şi mai cu seamă în domeniul undelor electrice scurte adică acele sub 100 metri. Pentru studierea acestor soiuri de emisiuni, ale căror avantaje de comunicaţii la distanţe mari deveneau tot mai importante, s'au făcut emisiuni de încercare şi experienţe de două ori pe săptămână cu un post de unde scurte de vreo 300 waţi, antena de 21,5 metri lungime de undă, construit în laboratorul Institutului Electrotehnic - emisiuni care au fost auzite până pe coasta pacifică a Americei de Nord'', relata Dragomir Hurmuzescu în articolul ''Radiofonia după primul deceniul'', apărut în revista Radiofonia la 14 februarie 1932, publicat pe www.radio-arhive.ro.

La 1 noiembrie 1928, la ora 17.00, se inaugura Postul Naţional de Radio din România cu apelul ''Alo, Alo, aici Radio Bucureşti, România''. Această dată este marcată de Radio România ca Ziua radioului naţional.

Primele cuvinte au fost rostite de Dragomir Hurmuzescu, după care a urmat un recital de versuri compuse de Horia Furtună, în care Radioul românesc era definit ''Un suflet nou''. Postul naţional de radio a mai difuzat în ziua inaugurală muzică de dans, informaţii din presă, buletine meteo şi ştiri sportive. Prima crainică a fost Margareta Marinescu. La microfonul radioului au vorbit, pe rând: Tudor Arghezi, Gala Galaction, Liviu Rebreanu, Tudor Vianu, Ion Finteşteanu, Constantin Nottara, George Vraca ş.a, potrivit sursei citate anterior.

La 4 noiembrie 1928, Victoria Mierlescu devine primul actor invitat la microfon, cu un recital de versuri, se arată pe site-ul www.srr.ro. Numit director muzical al Radioului, Mihail Jora înfiinţează Orchestra Radiodifuziunii Române, al cărei prim concert simfonic radiodifuzat a fost susţinut la 30 noiembrie. Emisiunile se diversifică din ce în ce mai mult, astfel că, la 8 decembrie, este transmisă prima emisiune pentru femei.

Emisiunile erau alcătuite de un consiliu condus de Dragomir Hurmuzescu, din care făceau parte I.Al. Brătescu Voineşti, Dimitrie T. Alesseanu şi Mihail Jora.

La 4 aprilie 1936, Societatea de Difuziune Radiotelefonică a devenit Societatea Română de Radiodifuziune. În 1952, a fost inaugurată clădirea actualului sediu, iar în 1961 a fost deschisă Sala de concerte ''Mihail Jora''.

În prezent, Societatea Română de Radiodifuziune deţine canalele de radio România Actualităţi, România Cultural, România Muzical, Radio Antena Satelor, Radio România Internaţional, Radio România Regional (Bucureşti, Cluj, Constanţa, Reşiţa, Timişoara, Iaşi, Craiova, Târgu-Mureş, Antena Braşovului), Radio România 3net ''Florian Pittiş'', platforma www.eteatru.ro şi Agenţia de presă Rador. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Alexandru Cojocaru)