Ortodoxe
Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sf. Ana; Sf. Prorociţă Ana, mama Prorocului Samuel

Greco-catolice
Conceperea Preasfintei Fecioare Maria de către Sf. Ana

Romano-catolice
Sf. Juan Diego Cuahtlatoatzin


În ziua de 9 decembrie, Biserica face pomenirea veştii primite de Sfânta Ana, mama Maicii Domnului, de la Îngerul Domnului, care a înştiinţat-o despre sfânta zămislire a Preacuratei Maici a lui Hristos.

Maica Domnului a fost zămislită şi născută în chip firesc, iar părinţii săi au fost Sfinţii Ioachim şi Ana, care atât au plăcut lui Dumnezeu, încât au fost învredniciţi la o vârstă înaintată şi după o viaţă sfântă şi neîncetate rugăciuni să fie născători ai Sfintei Fecioare.

Sfântul şi Dreptul Ioachim, tatăl Născătoarei de Dumnezeu, era din seminţia lui Iuda, descendent pe linie paternă al regelui David. Acesta trăia în Nazaretul Galileii, având soţie pe Sfânta Ana, mama Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, din seminţia lui Levi, din neamul lui Aaron, fiica lui Mathan preotul şi a Mariei din seminţia lui Iuda din Betleem.

Însoţirea Sfinţilor şi dumnezeieştilor Părinţi ai Maicii Domnului era cunoscută ca fiind de neam mare şi bogat, provenind ei din cele două case mari ale lui Israel, casa împărătească şi casa preoţească.

Ioachim şi Ana vieţuiau după lege, drepţi fiind înaintea lui Dumnezeu, şi au avut după cincizeci de ani de însoţire primul copil, pe Maica Domnului, născută în cea de-a opta zi a lunii septembrie, fiica cea preacurată şi binecuvântată, începătoarea şi mijlocitoarea mântuirii neamului omenesc.

"Apoi, crescând Fecioara Maria, o păzeau părinţii ei ca lumina ochilor, ştiind din descoperire dumnezeiască că va să fie lumină a toată lumea şi înnoire a firii omeneşti. Deci o creşteau pe ea precum se cădea aceleia care avea să fie mamă a Mântuitorului nostru, nu numai iubind-o pe ea ca pe o fiică dorită de mulţi ani, ci şi cinstind-o ca pe o stăpână a lor, pentru că-şi aduceau aminte de îngereştile cuvinte cele zise pentru ea şi înainte vedeau în duh cele ce erau să fie întru dânsa. Pentru că Fecioara, fiind plină de harul lui Dumnezeu, de acelaşi har şi pe părinţii săi în taină îi îmbogăţea, nu într-alt chip, ci precum soarele cu razele sale luminează stelele cerului, împărţindu-le lor lumina sa. Aşa Maria cea aleasă, ca un soare strălucea pe Ioachim şi pe Ana cu razele darului celui dat ei, încât erau plini de duhul lui Dumnezeu şi cu dinadinsul credeau împlinirea cuvintelor îngereşti". (Vieţile Sfinţilor)

Sfântul Ioachim a murit după câţiva ani de la naşterea Maicii Domnului, având vârsta de optzeci de ani, iar Sfânta Ana, fiind văduvă, a plecat din Nazaret la Ierusalim şi acolo aproape de fiica sa cea prea sfântă, Fecioara Maria, care se afla la templu, rugându-se în biserica lui Dumnezeu, a trecut la Domnul, având şaptezeci şi nouă de ani.

* Sfânta Prorociţă Ana a fost mama Prorocului Samuel. Pentru că nu putea să nască copii, în urma rugăciunilor fierbinţi, Sfânta Ana a primit de la Dumnezeu vindecare şi l-a născut pe Samuel, pe care din pruncie l-a închinat lui Dumnezeu, ducându-l să vieţuiască la cortul Domnului, sub ascultarea preotului Eli.

Samuel a fost chemat la prorocie încă din copilărie, mai târziu făcându-se povăţuitor al neamului său.

În Cartea I a regilor (2,1-10), se află cântarea de bucurie a Sfintei Prorociţe Ana pentru darul naşterii primit de sus. Această cântare este socotită prototipul acelei cântări de peste veacuri a Fecioarei Maria: "Măreşte sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat sufletul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale...". (Lc 1,46-55) (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)