"Copilul minune", după cum o considera I.L. Caragiale, Cella Delavrancea s-a născut la 15 decembrie 1887, la Bucureşti, fiind fiica scriitorului şi avocatului, Barbu-Ştefănescu Delavrancea (1858-1918) şi a Mariei (n. Lupaşcu), licenţiată în filosofie şi matematică, profesoară de liceu şi pianistă, potrivit lucrării "Dicţionarul general al literaturii române" (Editura Univers Enciclopedic, 2004) şi https://www.radioromaniacultural.ro/.

Părinţii săi au fost cei care i-au influenţat formarea sa intelectuală şi artistică, deschizându-i noi orizonturi. "Am fost crescută într-o atmosferă în care se vorbea numai literatură, artă şi muzică" evoca Cella Delavrancea ambianţa casei sale, într-un interviu, consemnează volumul amintit mai sus.

Cu un talent înnăscut şi pasionată de muzică, a debutat pe scena Ateneului Român, ca pianistă, la vârsta de 8 ani. Studiul pianului l-a început acasă, în familie, şi l-a continuat la Conservatorul de Muzică din Bucureşti. A plecat la Paris pentru a-şi desăvârşi arta interpretativă. A urmat o carieră de concertistă în toată Europa, talentul ei fiind recunoscut de George Enescu, cu care a dat recitaluri de sonate.

A fost profesoară de liceu, în Bucureşti, între 1950-1954. Începând din 1954, a predat pianul la Conservator, potrivit lucrării "Dicţionarul general al literaturii române" (Editura Univers Enciclopedic, 2004). A lansat o serie de pianişti celebri ca Nicolae Licareţ, Dan Grigore sau Radu Lupu, potrivit lucrării "Dicţionarul personalităţilor feminine din România" (Editura Meronia, 2009).

Literar, a debutat, în 1929, în revista lui Tudor Arghezi, "Bilete de papagal".

Începând din 1935, a publicat proză, amintiri sau a susţinut cronica muzicală şi plastică în "Cuvântul", "Muzică şi poezie", "Timpul", "Curentul", "România literară" (1940), "Revista scriitoarei", "Revista Fundaţiilor Regale" ş.a.

După 1950, a colaborat la "Contemporanul", "Gazeta literară", "Secolul 20", "Caietele Mihai Eminescu" etc.

Concert aniversar susţinut de pianista Cella Delavrancea (în imag.), cu prilejul împlinirii vârstei de o sută de ani.

Foto: (c) CORNEL MOCANU / AGERPRES FOTO/ARHIVA ISTORICĂ

Editorial, a debutat în 1946, cu volumul de nuvele ''Vraja'', premiat în manuscris de Editura Cultura Naţională. "Atmosfera pare a fi principalul personaj, căci Delavrancea, puţin interesată de întâmplări, cultivă stările sufleteşti, ritmate după canoane discret muzicale", se arată în "Dicţionarul general al literaturii române" (Editura Univers Enciclopedic, 2004).

În 1970, i-a apărut volumul ''Arpegii în ton major'', dezvăluind "cea mai pătrunzătoare inteligenţă muzicală" (Şerban Cioculescu) din scrisul românesc. Cu siguranţă cele mai interesante cronici muzicale de la noi, corespondenţele estetice găsite de autoare dau un farmec aparte acestor pagini. Se remarcă cronicile despre concertele lui W. Backhaus, Pablo Casalas, George Enescu sau Sviatoslav Richter. A scris studiul "Eminescu oglindit în Chopin", în care autoarea a încercat apropieri între cei doi, bazându-se pe talentul său de a descoperi corespondenţe.

Volumul ''Mozaic în timp'', publicat în 1973, cuprinde portrete, amintiri, note de călătorie, transcrieri ale unor impresii, disecate până la cele mai fine nuanţe. În 1975, a apărut romanul de dragoste ''O vară ciudată''. Volumul antologic ''Scrieri'' a apărut în 1982, fiind completat, în 1984, cu ''Trepte muzicale'', ce grupează texte radiofonice din perioada 1942-1944, şi care prefaţau concertele sale difuzate radiofonic. Între acestea, se remarcă paginile dedicate sonatelor beethoveniene, cele despre muzica pentru pian a lui Chopin şi Schumann.

În 1987, a fost publicat volumul memorialistic ''Dintr-un secol de viaţă'', care cuprinde şi câteva portrete excepţionale prin valoarea lor: Serghei Rahmaninov, F. Busoni, R.M Rilke, Paul Valery, G. Faure.

Cella Delavrancea alături de pianistul Dan Grigore, la concertul susţinut cu ocazia împlinirii vârstei de o sută de ani, Bucureşti, 10 decembrie 1987. 

Foto: (c) CORNEL MOCANU/AGERPRES FOTO

 A fost primul artist din istoria culturii române care a participat, în decembrie 1987, printr-un concert de gală, la sărbătorirea propriului centenar, organizat la Ateneul Român, în care a cântat alături de pianistul Dan Grigore, conform lucrării "Dicţionarul personalităţilor feminine din România" (Editura Meronia, 2009).

Cella Delavrancea s-a stins din viaţă la 9 august 1991, la Bucureşti, la vârsta de 103 ani. A fost înmormântată în Cimitirul Belu, în zona marilor artişti. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda)

* Explicaţie foto din deschidere: Cella Delavrancea, prozatoare şi pianistă.