Jucătorul argentinian Enrique Omar Sivori, emblematic prin jocul său de picior stâng şi prin golurile marcate, a impresionat la nivel de echipe de club şi de reprezentative naţionale. A câştigat Balonul de Aur în 1961.

S-a născut la 25 octombrie 1935 în San Nicolas de los Arroyos, localitate ce aparţine administrativ de Buenos Aires, potrivit site-urilor https://www.90min.com/ şi www.juventus.com.

Şi-a început cariera la unul dintre cluburile emblematice din ţara sa, River Plate, debutând în circuitul competiţional profesionist în 1954. Jucând ca mijlocaş ofensiv, înzestrat cu un extraordinar talent pentru fotbal, fără să fie aşezat în teren pe postul de atacant central împins, magicul jucător argentinian Omar Sivori a reuşit să marcheze cu o frecvenţă foarte mare, asemenea unui marcator pur sânge, notează site-ul https://www.bitbol.la/.

A îmbrăcat timp de trei sezoane tricoul celor de la River Plate, reuşind în cele 63 de jocuri să înscrie 29 de goluri şi să obţină trei titluri de campion. În 1956 a debutat în tricoul primei reprezentative de fotbal, pentru care a jucat în 18 partide şi a reuşit 9 goluri. A câştigat, în 1957, Copa America cu naţionala Argentinei.

Talentul său remarcabil a atras atenţia marilor cluburi europene, iar "Bătrâna Doamnă" - Juventus Torino a avansat oferta de zece milioane de pesos pentru semnătura sa pe un contract în fotbalul italian, un preţ uriaş pentru transferurile acelor ani. Cu banii respectivi încasaţi pe Omar Sivori, clubul River Plate a definitivat lucrările la stadion. În 1972, jucătorul, considerat de mulţi un adevărat magician de picior stâng în jocul cu balonul rotund, se confesa presei arătându-şi ataşamentul pentru clubul său şi, totodată, speranţa că într-o zi arena va purta într-un fel şi numele său. Acest lucru avea să se întâmple, la câteva luni după moartea sa, în 2005, când una dintre tribunele arenei a fost redenumită Enrique Omar Sivori, potrivit site-ului https://www.bitbol.la/.

Ajuns la Torino, Sivori avea să se confrunte cu rigorile fotbalului continental, în special cu particularităţile celui practicat în Peninsulă, perioada de adaptare a primului sezon fiind presărată cu numeroase eliminări. Criticat de presa italiană pentru prestaţiile şi eliminările sale, Sivori avea să găsească sprijin la Umberto Agnelli, patronul grupului Fiat şi al clubului torinez, şi avea să continue cu o şi mai mare determinare pentru torinezi. Astfel, în primul său sezon a reuşit să contribuie la câştigarea unui nou titlu pentru Juventus Torino, după o pauză de şase ani, reuşind să înscrie 22 de goluri în 32 de apariţii. A format aşa-numitul ''trio magic'' pentru torinezi, alături de uriaşul gentil galez John Charles şi de unul dintre cei mai prolifici marcatori din istoria lui Juventus, Gianpiero Boniperti, aducând trei titluri pentru "Bătrâna Doamnă" (1957-1958, 1959-1960, 1960-1961), indică portalul https://www.sportspundit.com/. În cele opt sezoane pentru Juventus Torino, Omar Sivori avea să devină o legendă pentru istoria clubului torinez, marcând 167 de goluri în cele 254 de meciuri, câştigând două Cupe ale Italiei şi titluri de campion.

Reuşitele sale la echipele de club l-au propulsat în clasamentul celor mai prolifici jucători ai planetei, în 1961 câştigând Balonul de Aur, cu 46 de puncte, depăşindu-i pe spaniolul Luis Suarez de la Internazionale Milano (40 de puncte) şi pe englezul Johnny Haynes de la Fulham (22 puncte). A obţinut cetăţenia italiană şi a fost al doilea jucător argentinian naturalizat european după Alfredo di Stefano. Alegerea sa pentru naţionala Squadra Azzurra a trezit numeroase polemici în ţara natală, rădăcinile sale aveau obârşia în Peninsulă, bunicul său fiind din Genoa. A marcat de opt ori pentru Italia, în cinci apariţii în primul an, îmbrăcând de nouă ori tricoul reprezentativei naţionale italiene.

Accidentările la genunchi şi neînţelegerile cu cei din conducerea clubului torinez aveau să îl determine să semneze cu cei de la SSC Napoli, în 1965. A îmbrăcat în primul sezon tricoul napoletanilor în 33 de partide, pentru ca în următorii trei să prindă în total 30 de apariţii. A marcat 15 goluri în cele 71 de meciuri pentru napoletani. A ocupat cu Napoli un loc trei la finalul sezonului 1966 şi un loc de vicecampion în 1968. A îmbrăcat pentru ultima dată tricoul lui SSC Napoli în confruntarea cu fosta sa echipă Juventus Torino, părăsind terenul înainte de fluierul final după ce a primit cartonaşul roşu şi o suspendare de şase etape. Acesta a fost momentul de încheiere a parcursului său în fotbalul european, conform site-ului https://www.90min.com/. A fost cel mai iubit jucător argentinian de la Napoli înaintea lui Diego Maradona.

Revenit în ţara natală, a jucat câteva meciuri, în sezonul 1968-1969, pentru echipa care l-a propulsat în fotbalul mare, River Plate. Avea să se retragă în 1969, pe fondul numeroaselor accidentări la genunchi. A trecut pe bancă, în calitate de antrenor pentru River Plate şi câteva cluburi consacrate din fotbalul argentinian, fiind chiar selecţioner al primei reprezentative a Argentinei (1972-1974) pe care a condus-o către calificarea la turneul final al Cupei Mondiale din 1974. Ulterior, a fost comentator în emisiunile televizate de fotbal din Italia, jurnalist şi căutător de talente pentru Juventus Torino în America de Sud, precizează site-urile https://www.theguardian.com/ şi https://www.90min.com/.

În 2004, FIFA l-a inclus pe argentinianul Omar Sivori în lista celor mai buni 100 de jucători ai istoriei fotbalului. Jucător emblematic pentru River Plate şi naţionala Argentinei, legendă pentru "Bătrâna Doamnă" şi cel mai iubit argentinian de la Napoli înaintea marelui Diego Maradona, Omar Sivori a murit la 17 februarie 2005, după ce a pierdut "meciul" cu o boală a pancreasului. A rămas în istoria fotbalului mondial drept unul dintre cei mai îndrăgiţi magicieni de picior stâng şi cunoscut de iubitorii fenomenului pentru stilul său inconfundabil de a se impune în teren drept ''El Cabezon''.AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: diretta-napoli.com