DOCUMENTAR: Cinci ani de la moartea fostului suveran al României - Mihai I (5 decembrie)
Regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947) s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, fiind fiul principelui moştenitor Carol şi al Elenei, principesă de Grecia. În urma decesului bunicului său, Ferdinand I, la 20 iulie 1927, Mihai a devenit rege al României la vârsta de 5 ani şi 9 luni, în condiţiile în care prinţul Carol, moştenitor al tronului, renunţase oficial la succesiune. Din cauza vârstei, prerogativele demnităţii regale au fost asumate între 1927-1930 de o Regenţă formată din patriarhul Miron Cristea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Gheorghe Buzdugan (din 1 octombrie 1929, în urma decesului său, a fost numit Constantin Sărăţeanu), şi principele Nicolae, fratele lui Carol.
La 6 iunie 1930, principele Carol a revenit în ţară. Guvernul a preluat puterile şi prerogativele constituţionale şi, în virtutea acestora, l-a detronat pe regele Mihai, aflat sub regenţă, potrivit volumului "Istoria României în date" (2003). La 8 iunie 1930, Parlamentul l-a proclamat pe Carol rege al României, sub numele de Carol al II-lea. Regele Mihai a redevenit prinţ moştenitor, primind titlul de "Mare Voievod de Alba Iulia".

Regele Carol al II-lea (1930-1940), Mihai I, premierul Gheorghe Tătărescu, alături de alţi membri ai guvernului, în cadrul vizitei oficiale întreprinse la Chişinău, 3 iunie 1935.
Foto: (c) Arhivă istorică AGERPRES
Tânărul rege Mihai a luat lecţii particulare, începând din 1928, la Castelul Peleş din Sinaia, cu profesorul Nicolae Sassu. Din 1930, a frecventat cursurile unei clase speciale înfiinţate de tatăl său, la Palatul Regal, sub conducerea generalului Traian Grigorescu. Aici, au predat, printre alţii, istoricul Nicolae Iorga şi geograful Simion Mehedinţi. În paralel şi-a început şi instrucţia militară. La numai şaisprezece ani, a fost ridicat la gradul de sublocotenent al Batalionului I de Vânători de munte şi a depus jurământul de credinţă faţă de Rege. Mihai I a fost cel mai tânăr mareşal al Armatei române, potrivit https://peles.ro/.

Regele Mihai I, la vârsta de 12 ani, pe o navă militară şcoală, 20 iunie 1933.
Foto: (c) Arhivă istorică AGERPRES
Evenimentele din vara anului 1940, respectiv notele ultimative ale URSS din 26 şi 28 iunie, Dictatul de la Viena din 30 august, demonstraţiile puternice de protest de la începutul lunii septembrie, atitudinea ostilă a liderilor politici şi a armatei, instaurarea unui regim autoritar de către generalul Ion Antonescu, l-au obligat pe Carol al II-lea să renunţe la prerogativele regale, la 6 septembrie 1940. În aceeaşi zi, principele moştenitor Mihai, în vârstă de 19 ani, a depus, în Sala Tronului, jurământul în faţa generalului Ion Antonescu, conducătorul statului, a patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Nicodim, şi a primului preşedintele al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Dimitrie Gh. Lupu, conform volumului "Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) - Mihai I" (Ioan Scurtu, 2004).

Regele Mihai decorează un drapel de luptă în cadrul unei festivităţi militare desfăşurate la Sibiu, 30 aprilie 1942.
Foto: (c) Arhivă istorică AGERPRES
Preluarea de către Antonescu a celor mai importante prerogative regale şi excluderea sistematică a suveranului de la luarea celor mai importante decizii au creat de la început o stare de tensiune între Palat şi conducătorul statului, care s-a amplificat în anii următori. Izolat la Sinaia, regele Mihai I a aflat din ştirile transmise de radio BBC că România a intrat în război, alături de Germania, împotriva URSS, la 22 iunie 1941. Iniţial, a fost de acord, având în vedere recuperarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, dar s-a împotrivit continuării războiului dincolo de Nistru. A mers în vizită pe front (9-10 iul. 1941 şi 30 iul.-3 aug. 1942), decorând militarii, dar înfrângerile din iarna dintre anii 1942-1943 l-au făcut să fie reticent faţă de continuarea războiului. Liderii principalelor partide, Iuliu Maniu şi Constantin I.C. Brătianu, au stabilit legături secrete cu suveranul şi cu Regina-Mamă, discutând despre eventualitatea ieşirii României din război. Regele Mihai I şi-a dat avizul pentru negocierile diplomatice secrete desfăşurate de Barbu Ştirbei la Cairo (începând din martie 1944), în scopul încheierii armistiţiului cu Naţiunile Unite, notează lucrarea "Enciclopedia şefilor de stat şi de guvern ai României" (Editura Meronia, 2011).

Majestatea Sa, Regele Mihai I (ctr.), dr. Petru Groza (dr.), preşedintele Consiliului de Miniştri, Gheorghe Tătărescu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri şi ministrul Afacerilor Străine, alături de Andrei Ianuarevici Visinski, preşedinte al Comisiei Aliate de Control pentru România participă la manifestările prilejuite de revenirea Transilvaniei de Nord-Est sub administraţie românească, Cluj, 13 martie 1945.
Foto: (c) Arhivă istorică AGERPRES
Mareşalul Ion Antonescu a fost chemat în audienţă la Palat, la 23 august 1944, după, ce în urmă cu trei zile, Armata Roşie dezlănţuise o puternică ofensivă pe direcţia Iaşi - Chişinău. A refuzat semnarea armistiţiului, argumentând că România nu a primit nicio asigurare din partea aliaţilor occidentali că nu va fi lăsată în mâna sovieticilor. A urmat arestarea sa. În aceeaşi zi, începând cu ora 22.12, a fost transmisă, la radio, Proclamaţia către ţară, prin care regele Mihai I anunţa "ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite". În acelaşi timp, s-a anunţat formarea unui guvern de uniune naţională, care a fost însărcinat cu încheierea păcii cu Naţiunile Unite: "din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite", potrivit lucrărilor "Istoria românilor în timpul celor patru regi - Mihai I" (Ioan Scurtu, 2004) şi "Dicţionar biografic de istorie a României" (Editura Meronia, 2008). Pentru serviciile aduse umanităţii prin gestul istoric de la 23 august, regele Mihai I a fost onorat de preşedintele Statelor Unite, Harry S. Truman, cu "Legiunea de merit" şi de către URSS, cu "Ordinul Victoria".

Paradă militară şi defilarea muncitorilor, organizată cu ocazia marcării Zilei Victoriei - 9 Mai 1945, eveniment la care participă dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, Ivan Zaharovici Susaikov, general-colonel al armatei sovietice, Majestatea Sa Regele Mihai I, Gheorghe Gheorghiu Dej, ministrul Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice, alături de membri ai guvernului şi reprezentanţi ai Naţiunilor Unite, Bucureşti, 10 mai 1945.
Foto: (c) Arhivă istorică AGERPRES
Prevederile Convenţiei de Armistiţiu, semnată la 12/13 septembrie 1944, precum şi înţelegerile internaţionale între SUA, Marea Britanie şi URSS, care plasau România în sfera de influenţă sovietică, au făcut inevitabilă instaurarea comunismului în România şi înlăturarea monarhiei. Singura încercare de a opri instituirea controlului comuniştilor asupra întregului stat a fost "greva regală" (aug. 1945 - ian. 1946), când Mihai I a refuzat să semneze decretele guvernului Petru Groza (6 mart. 1945 - 30 nov. 1946). La 30 decembrie 1947, regele Mihai I a abdicat. O lună mai târziu, împreună cu regina-mamă Elena, a părăsit România. Prin decizia Consiliului de Miniştri din 22 mai 1948, regelui Mihai I şi membrilor familiei regale li s-a retras cetăţenia română, iar printr-un decret s-a hotărât ca bunurile acestora să treacă în proprietatea statului, aminteşte lucrarea menţionată mai sus.

Regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947) şi Regina Mamă Elena sunt întâmpinaţi, la Gara Băneasa, de preşedintele Consiliului de Miniştri dr. Petru Groza, cu ocazia sosirii de la Londra, unde au participat la nunta reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii (Bucureşti, 21 decembrie 1947)
Foto: (c) Arhivă istorică AGERPRES
În exil, regele Mihai I s-a căsătorit cu Ana, la 10 iunie 1948, în cadrul unei ceremonii oficiate în Palatul Regal din Atena, potrivit volumului "Istoria românilor în timpul celor patru regi - Mihai I" (Ioan Scurtu, 2004). Mihai I a cunoscut-o pe principesa Ana de Bourbon-Parma (1923-2016) la nunta reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii cu ducele Filip de Edinburgh, care a avut loc la 20 noiembrie 1947, la Londra. Până la sfârşitul anului 1948, familia a locuit în vila Sparta din Florenţa, locuinţa reginei-mamă Elena. Între anii 1949 şi 1956, au locuit la Lausanne şi în Anglia. În 1956, s-au stabilit în Elveţia, la Versoix, lângă Geneva. Din 2004, s-au mutat la Aubonne. Cuplul regal a avut cinci fiice: principesa moştenitoare Margareta (n. 1949), Elena (n. 1950), Irina (n. 1953), Sofia (n. 1957) şi Maria (n. 1964). Regele Mihai I a păstrat legătura cu românii aflaţi în exil şi s-a adresat ţării prin mesajele de Anul Nou, transmise de la postul de radio Europa Liberă.

Regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947), Regina Ana şi Principele Nicolae, la sosirea pe Aeroportul Otopeni cu ocazia vizitei prilejuite de Sfintele Sărbători de Paşti, Bucureşti, 26 aprilie 1992.
Foto: (c) PAUL BUCIUTA/Arhivă istorică AGERPRES
În 1992, regele Mihai I, însoţit de regina Ana, a ajuns în România, pentru prima oară după 44 de ani. Vizita cu caracter privat, ce a avut loc în perioada 25-27 aprilie, a fost întreprinsă în urma invitaţiei primite din partea arhiepiscopului Sucevei şi Rădăuţilor, Pimen, de a petrece Sfintele Sărbători de Paşti la Mănăstirea Putna. Au mers, apoi, la Bucureşti şi la Curtea de Argeş.

Regele Mihai I şi Regina Ana, pe scara avionului, la ceremonia plecării din România, după vizita efectuată cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paşti, Bucureşti, 27 aprilie 1992.
Foto: (c) VIOREL LĂZĂRESCU/Arhivă istorică AGERPRES
La 21 februarie 1997, prin Hotărârea de Guvern nr. 29, regelui Mihai I i-a fost redată cetăţenia română. La 30 decembrie 1997, a susţinut un discurs în faţa reprezentanţilor Parlamentului şi Guvernului de la Bucureşti, în care a făcut o trecere în revistă a celor 50 de ani de exil. În anii 1997, 2002 şi 2006, a militat pentru intrarea României în NATO şi UE, vizitând mai multe ţări europene, dar şi Statele Unite ale Americii.
În mai 2001, suveranul s-a reîntors la Palatul Elisabeta din Bucureşti şi, la 1 iunie, la Castelul Săvârşin din judeţul Arad. De asemenea, în vara anului 2008, Castelul Peleş din Sinaia a reintrat oficial în posesia sa.

Familia Regală primeşte colindătorii la Castelul de la Săvârşin, cu prilejul apropiatelor Sărbători ale Crăciunului, Arad, 24 decembrie 2008.
Foto: (c) IOAN WEISL/Arhivă istorică AGERPRES
La 30 decembrie 2007, regele Mihai I a semnat noul Statut Dinastic al Familiei Regale a României, prin care a desemnat-o pe principesa Margareta drept succesoare dinastică şi moştenitor la Şefia Casei Regale a României. De asemenea, în anii următori, a semnat documentele de înfiinţare a unor decoraţii regale - Decoraţia regală "Nihil Sine Deo" (instituită la 30 decembrie 2009), Medalia "Regele Mihai I pentru Loialitate" şi Crucea Casei Regale a României. A fost reînfiinţat Ordinul Coroana României şi a fost creată Fundaţia Colecţia Familiei Regale a României, potrivit https://casamajestatiisale.ro/.

Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, înmânează însemnele academice Regelui Mihai I, cu ocazia marcării Zilei Naţionale a Academiei Române, Bucureşti, 8 aprilie 2008.
Foto: (c) PAUL BUCIUTA/Arhivă istorică AGERPRES
Mihai I este membru de onoare al Academiei Române (19 decembrie 2007). I-au fost acordate, de-a lungul timpului, numeroase titluri onorifice, distincţii, medalii.
În ziua în care împlinea 90 de ani, la 25 octombrie 2011, regele Mihai I a susţinut un discurs istoric în faţa Camerelor Reunite ale Parlamentului României.
La 2 martie 2016, Consiliul Regal transmitea faptul că regele Mihai se retrage din viaţa publică, pe fondul unei stări de sănătate precare, ce a presupus şi o intervenţie chirurgicală, Casa Regală urmând a fi reprezentată în toate acţiunile publice de către principesa Margareta, Custodele Coroanei. Mai târziu, la 6 noiembrie 2017, Casa Regală făcea un nou anunţ prin care informa că starea generală a regelui Mihai s-a agravat şi prezintă o slăbiciune accentuată, cu o scădere semnificativă a rezistenţei.

Numeroase lumânari şi flori sunt depuse la gardul Palatului Regal, în memoria Regelui Mihai, Bucureşti, 8 decembrie 2017.
Foto: (c) SORIN LUPŞA / AGERPRES FOTO
Regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947) a încetat din viaţă la 5 decembrie 2017, la vârsta de 96 de ani, la reşedinţa din Elveţia. Sicriul cu trupul neînsufleţit al regelui a fost adus în ţară la 13 decembrie 2017, la bordul unui avion militar, o ceremonie, la care au participat membrii Familiei Regale, fiind organizată la Aeroportul Otopeni. Sicriul a fost aşezat, apoi, în Holul de Onoare al Castelului Peleş, unde, timp de câteva ore, numeroşi reprezentanţi ai instituţiilor statului şi ai corpului diplomatic acreditaţi la Bucureşti au transmis condoleanţe şi s-au recules la catafalcul regelui. În seara aceleiaşi zile, sicriul cu trupul neînsufleţit al regelui a fost adus în Capitală şi depus la Palatul Regal, unde a fost vegheat de fetele sale, dar şi de reprezentanţi ai Caselor Regale europene, iar mii de oamenii obişnuiţi i-au adus un ultim omagiu. Zilele de 14, 15 şi 16 decembrie au fost declarate de guvern zile de doliu naţional pe teritoriul României în memoria regelui Mihai I.

Reprezentanţi ai Preşedinţiei, Guvernului României, ai Republicii Moldova, precum şi alţi reprezentanţi ai instituţiilor statului, Corpului Diplomatic din UE şi NATO, ai altor organizaţii internaţionale, ai Academiei Române, prezintă condoleanţe Principesei Margareta, Custodele Coroanei Române şi Principelui Radu, în Holul de Onoare al Castelului Peleş, unde este depus sicriul cu corpul neînsufleţit al Regelui Mihai I, Sinaia, 13 decembrie 2017.
Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO
La 16 decembrie 2017, după un scurt serviciu religios oficiat în Sala Tronului de la Palatul Regal, sicriul cu trupul neînsufleţit al regelui Mihai I a fost aşezat pe un catafalc în Piaţa Palatului Regal, urcat, apoi, pe un afet de tun, care a fost tras, în semn de omagiu, de un vehicul militar operaţional. Cortegiul funerar a parcurs traseul Piaţa Palatului Regal - Calea Victoriei - Splaiul Independenţei - Piaţa Unirii - Intrarea pe Dealul Mitropoliei.

Un vehicul militar operaţional transportă sicriul cu trupul neînsufleţit al Regelui Mihai I, pe un afet de tun, în cadrul unui traseu cuprins între Piaţa Palatului Regal şi Catedrala Patriarhală, Bucureşti, 16 decembrie 2017.
Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO
La Catedrala Patriarhală a avut loc slujba de înmormântare, cortegiul pornind, apoi, spre Gara Regală Băneasa, de unde Trenul Regal a plecat spre Curtea de Argeş. Regele Mihai I a fost înmormântat la Catedrala Arhiepiscopală şi Regală din Curtea de Argeş. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; redactori Arhiva Foto: Elena Bălan, Mihaela Tufega; editor: Doina Lecea, editor online: Alexandru Cojocaru)
***Explicaţie foto din deschidere: Vernisajul expoziţiei de fotografie ”Regele Mihai, o copilărie fericită”, cu participarea Alteţei Sale Regale Principele Radu, eveniment organizat cu prilejul aniversării Regelui Mihai I, la Castelul Pelişor, Sinaia, 24 octombrie 2016.
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.
Alte știri din categorie
DOCUMENTAR: 130 de ani de la nașterea Reginei-mamă Elena a României (3 mai)
Regina-mamă Elena a României, mama regelui Mihai I (1927-1930; 1940-1947), născută Alteța Sa Regală principesa Elena a Greciei și a Danemarcei, la 3 mai 1896, a fost fiica regelui Constantin I al elenilor și reginei Sofia, născută principesă a Prusiei. A fost sora regilor George al II-lea, Alexandru și Pavlos ai Greciei. A fost strănepoata reginei Victoria a Marii Brit
3 mai - Ziua mamei
La 3 mai este sărbătorită, în România, Ziua mamei. Celebrarea acestei zile a fost instituită în 2009, prin Legea nr. 319/2009, care stabilește marcarea acesteia în fiecare an, în prima duminică a lunii mai. Potrivit acestei legi, în România este marcată și Ziua tatălui în cea de-a doua duminică a l
3 mai - Ziua mondială a libertății presei (ONU)
Ziua mondială a libertății presei 2026 oferă un moment critic pentru a reafirma libertatea de exprimare, atât ca pârghie normativă, cât și empirică pentru modelarea viitorului societăților informaționale. Libertatea presei și jurnalismul independent nu sunt probleme sectoriale, ci forțe pentru viitor și factori transversali care facilitează pacea, rezilienț
3 mai - Ziua mondială a râsului
Ziua mondială a râsului este sărbătorită anual în prima duminică din luna mai și reprezintă un prilej de a celebra bucuria, sănătatea și puterea pozitivă a râsului. În anul 2026, această zi este marcată la 3 mai. Ziua mondială a râsului a fost inițiată în 1998 de fondatorul mișcării Laughter Yoga, medicul indian Madan Katari
SÃRBÃTORI RELIGIOASE - 3 mai
Ortodoxe Sf. Cuv. Irodion de la Lainici; Sf. Mc. Timotei și soția sa, Mavra Duminica a 4-a după Paști Greco-catolice Duminica a 4-a a Paștilor. Sf. m. Timotei și Maura Romano-catolice Duminica a 5-a a Paștelui Ss. Filip și Iacob, ap.
EFEMERIDE ASTRONOMICE - 3 mai
Este a 123-a zi a anului 2026. Au mai rămas 242 de zile până la sfârșitul anului. Soarele răsare la 06 h 04 m și apune la 20 h 22 m. Luna răsare la 22 h 40 m și apune la 06 h 24 m. AGERPRES (Documentare, editor: Horia Plugaru)
2 mai - Ziua mondială a tonului (ONU)
Adunarea Generală a ONU prin Rezoluția adoptată la 7 decembrie 2016 decide să desemneze 2 mai drept Ziua mondială a tonului. (sursa: https://www.un.org) De asemenea, invită toate statele membre, organizațiile sistemului Națiunilor Unite, alte organizații internaționale și regionale și societatea civilă, inclusi
2 mai - Ziua națională a tineretului
La 2 mai este marcată Ziua națională a tineretului. Aniversarea acestei zile se realizează prin textul Legii nr. 425/2004. Proiectul legislativ privind decretarea marcării acestei zile a fost inițiat în 2004, de 15 deputați din formațiunile politice parlamentare. Respinsă de Senat, la 1 aprilie 2004, propunerea legislativă a fost adoptată de plenul Camer
SÃRBÃTORI RELIGIOASE - 2 mai
Ortodoxe Sf. Ier. Atanasie al III-lea (Patelarie), patriarhul Constantinopolului; Aducerea moaștelor Sf. Ier. Atanasie cel Mare; Sf. Matrona de la Moscova Greco-catolice Aducerea moaștelor Sf. Atanasie cel Mare al Alexandriei Romano-catolice Ss. Atanasiu, ep. în
EFEMERIDE ASTRONOMICE - 2 mai
Este a 122-a zi a anului 2026. Au mai rămas 243 de zile până la sfârșitul anului. Soarele răsare la 06 h 05 m și apune la 20 h 21 m. Luna răsare la 21 h 36 m și apune la 05 h 54 m. AGERPRES (Documentare, editor: Horia Plugaru)
FRAGMENT DE ISTORIE: Prima Mare Expoziție Universală, organizată la Londra (1 mai 1851)
La 1 mai 1851 a fost deschisă într-o uriașă clădire de sticlă, ridicată în Hyde Park, Londra, prima expoziție universală, intitulată Marea Expoziție a Lucrărilor Industriei Tuturor Națiunilor (Great Exhibition of the Works of Industry of All Nations), una dintre cele mai populare atracții publice din Londra secolului al XIX-lea, care a prezentat industrie și mate
DESTINAȚII DE WEEKEND: sfârșit de săptămână în București și în țară
* Coiful de la Coțofenești și cele două brățări de aur, pot fi văzute până pe 3 mai Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) rămâne deschis în perioada 29 aprilie - 3 mai, iar vizitatorii pot admira Coiful de la Coțofenești și cele două brățări de aur până duminică, 3 mai, în intervalul 10:00-18:00, conform MNIR
PERSONALITATEA ZILEI: Regizorul John Woo
Cariera ilustră de regizor a lui John Woo a început în Hong Kong, unde a petrecut peste două decenii în centrul unei industrii cinematografice înfloritoare, regizând peste 26 de filme artistice. John Woo a fost cunoscut în principal ca specialist în comedie până la mijlocul anilor 1980, înainte de a crea o
DOCUMENTAR: Luna Mai
Luna Mai sau Florar, potrivit calendarului popular, indică timpul florilor, sau Frunzar - exuberanța vegetației, este a cincea lună a anului în Calendarul gregorian și ultima lună de primăvară, notează volumul 'Zile și mituri. Calendarul țăranului român' (Ion Ghinoiu, 2000). Se pare că numele latin al lunii, 'Maius', ar proveni de l
1 mai - Ziua Vesak, a lunii pline (ONU)
Ziua Vesak (Ziua Lunii pline) este sărbătorită în 2026 la data de 1 mai, fiind considerată zi sacră pentru budiștii din întreaga lume. Ziua lunii pline reprezintă ziua în care s-a născut Buddha, în anul 623 î.Hr. Ziua Vesak este marcată anual în ziua cu lună plină din luna mai, conform site-ului














