Biolog şi ihtiolog, zoolog şi oceanolog, Grigore Antipa s-a născut la 27 noiembrie/10 decembrie 1867, la Botoşani, notează lucrarea ''Membrii Academiei Române/ 1866-2003'' (Ed. Enciclopedică/ Ed. Academiei Române, 2003).

După studiile primare făcute la Botoşani (1874-1878) au urmat cele gimnaziale şi liceale la Institutul Academic din Iaşi (1878-1885). S-a înscris, în 1885, la Facultatea de Ştiinţe şi Medicină a Universităţii din Iaşi. Şi-a întrerupt studiile şi a plecat la Jena. A fost elev al celebrului profesor Ernst Haeckel, susţinător al teoriei evoluţioniste. A lucrat la staţiunea zoologică de la Villefranche-sur-Mer (1888-1889) şi la staţiunea bio-marină de la Helgoland (1890).

La 9 martie 1891, Grigore Antipa a obţinut titlul de doctor în biologie, profesorul său Ernst Haeckel acordându-i calificativul magna cum laudae, potrivit https://antipa.ro/. Anul următor s-a întors în ţară.

În 1893, a fost numit director al colecţiilor zoologice din cadrul Muzeului de la Universitate. În acelaşi an, a întreprins o expediţie de 9 luni în Marea Neagră, adunând un bogat material pentru colecţie. S-a oprit 10 zile la Staţiunea biologică de la Sevastopol, al cărei director era profesorul A. Ostroumov, care participase la vestitele expediţii ale lui Spindler şi Vranghel (1890, 1891). A lucrat 10 zile şi la Odesa, în laboratorul zoologului, profesorul Salenski, conform lucrării "Grigore Antipa 1867-1944" (Editura Academiei Republicii Populare Române, 1961).

Doi ani mai târziu, în 1895, a fost numit administrator al Pescăriilor Statului, funcţie pe care a păstrat-o până în 1914. În această calitate, Grigore Antipa a acordat o atenţie aparte organizării pescuitului în apele dulci din România şi exploatării peştelui din Marea Neagră. A fost autorul mai multor lucrări de specialitate, între care: "Despre necesitatea introducerii unei pisciculturi sistematice în apele României" (1892); "Studiul asupra pescăriilor din România" (1895); "Exploatarea în regie a Pescăriilor Statului'' (1905); "Pescăria şi pescuitul în România" (1916); "Pescăriile şi regiunea inundabilă a Dunării în cadrul economiei naţionale şi mondiale" (1932).

Regele Carol I alături de Dr. Grigore Antipa la Șerbanu, Balta Brăilei, mai 1914 

Grigore Antipa i-a prezentat, în 1903, prim-ministrului Dimitrie A. Sturdza, un memoriu în care demonstra necesitatea existenţei unei clădiri special construite pentru "un Muzeu de Istorie Naturală demn de capitala ţării", se arată pe site-ul Muzeului Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa".

Noua clădire a Muzeului zoologic din Şoseaua Kiseleff, unde a strămutat colecţiile zoologice, a fost gata în 1906. Deschiderea oficială a primelor săli a avut loc la 24 mai 1908 în prezenţa regelui Carol I, a principesei Maria şi a importante personalităţi ale lumii ştiinţifice, culturale şi politice. Cu acest prilej, au fost prezentate, pentru prima dată, "dioramele", vitrine tridimensionale, în care speciile erau prezentate pe categorii de habitate, în posturi naturale şi proiectate pe un fundal pictat. Succesul de care s-a bucurat acest mod de prezentare a făcut ca dioramele să fie un exemplu urmat şi de alte muzee din lume, potrivit volumului "Istoria României în date" (Ed. Enciclopedică, 2003) şi https://antipa.ro/.

Ilustrul savant român a îmbogăţit colecţiile ştiinţifice ale Muzeului, primind donaţii şi achiziţionând piese, fiind susţinut în activitatea sa de o serie de personalităţi importante, dar şi de instituţii din ţară şi din străinătate. La 18 iunie 1914, instituţia a primit numele de Muzeul Naţional de Istorie Naturală, titlu completat la 23 mai 1932, cu numele "Grigore Antipa" în onoarea fondatorului său. A fost director al instituţiei din 1908 şi până la moartea sa.

Grigore Antipa citind ”Darea de seamă a Muzeului pentru 25 de ani de activitate” în cadrul ședinței solemne condusă de Regele Carol al II-lea la 24 mai 1933 .

Grigore Antipa a pus bazele şcolii româneşti de hidrobiologie, ihtiologie şi oceanologie. A fost, totodată, unul dintre creatorii muzeologiei moderne, publicând în 1918, 1923 şi 1934 principii şi norme generale de muzeologie.

Activitatea sa ştiinţifică s-a axat pe diferite domenii ale biologiei teoretice şi aplicate. În domeniul zoologiei, s-a ocupat de morfologia unor meduze (Lucernaride), descriind, în 1892, o nouă specie de Drymonema şi o Stauromeduză, ca şi de fauna ihtiologică din România ("Fauna ihtiologică în România", 1909; "Marea Neagră şi ihtiologia ei", 1941), făcând studii ample asupra peştilor endemici din bazinul Mării Negre ("Clupeidele", 1903; "Sturionii", 1905; "Iconographie des Sturionides et des Clupeides de la Mer Noire", 1933; "La vie dans la Mer Noire", 1933), conform lucrării "Membrii Academiei Române/1866-2003" (Ed. Enciclopedică/ Ed. Academiei Române, 2003).

Regele Carol al II-lea alături de Grigore Antipa răsfoind Cartea de Onoare a Muzeului la 24 mai 1933. 

A editat, sub egida Academiei Române, "Bullétin de la Section Scientifique" (1912), în care s-au publicat cu prioritate lucrări româneşti.

S-a preocupat îndeaproape de valorificarea raţională a resurselor naturale: "Dunărea şi problemele ei ştiinţifice, economice şi politice" (1921); "Les principes de l'amélioration de la production du Bas Danube" (1932); "Les recherches hydrobiologiques et leurs applications pratiques en Roumanie" (1937). Cu lucrarea sa "L'organisation générale de la vie collective des organismes et du mécanisme de la production dans la Biosphere" (1935), a pus bazele unei noi ştiinţe interdisciplinare - bioeconomia.

A fost autor al unor legi şi convenţii, precum Legea pescuitului cu regulamentul de punere în aplicare şi expunerea de motive (1896) şi Convenţiile pentru reglementarea pescuitului în Dunăre încheiate cu Rusia, Austro-Ungaria, Serbia şi cu Bulgaria (1905) şi a participat la o serie de congrese internaţionale, având ca teme pescuitul şi zoologia.

I-au fost decernate, de-a lungul timpului, o serie de distincţii: Ordinul Steaua României (1897), Coroana României în grad de comandor (1902), Ordinul Franz Joseph, Austro-Ungaria (1903), Ordinul Sfânta Ana clasa I, Rusia (1903), Ordinul Corona d'Italia, Italia (1908), Ordinul Steaua României în grad de comandor (1908), Coroana României în grad de mare ofiţer (1916), Meritul cultural pentru ştiinţă teoretică şi aplicată în grad de cavaler cls. I (1931), Meritul agricol în grad de comandor (1932), Ordinul Leopold în grad de comandor, Belgia (1934), Ordinul Cavaliere di Gran Croce, Italia (1935), Meritul cultural pentru ştiinţă în grad de comandor (1943).

Grigore Antipa a fost membru, printre altele, al Societăţii Zoologice din Londra, al Institutului Oceanografic din Paris, al societăţilor geografice din Viena şi Berlin, al celor de agricultură din Franţa şi SUA, al Comisiei Mediteranei (vicepreşedinte).

A fost membru corespondent (16 aprilie 1907) şi membru titular (14 mai 1910) al Academiei Române; vicepreşedinte (11 iunie 1921-11 iunie 1924; 31 mai 1935-3 iunie 1938) al Academiei Române; preşedinte al Secţiunii Ştiinţifice a Academiei Române (1939-1942).

Profesorul Grigore Antipa s-a stins din viaţă, la 9 martie 1944, la Bucureşti.

Între premiile anuale acordate de Academia Română se află şi cel care poartă numele savantului, în cadrul secţiei de ştiinţe biologice, conform site-ului https://acad.ro/.

În 1999, prin reorganizarea Institutului Român de Cercetări Marine, a fost înfiinţat Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină "Grigore Antipa", cu sediul în Constanţa, potrivit http://www.rmri.ro/. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: antipa.ro