Félix Lope de Vega y Carpio este considerat unul din cei mai importanţi poeţi dramatici ai lumii, a cărui operă a înflorit în plină Renaştere spaniolă, la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul celui de-al XVII-lea.

S-a născut la 25 noiembrie 1562, la Madrid. Părinţii Félix Lope de Vega, de meserie ţesător, maestru în brodarea veşmintelor bisericeşti şi Francisca Fernandez Flores del Carpio, erau originari din La Montana, considerată chintesenţa hispanităţii. Ei s-au stabilit, ulterior, la Madrid.

Lope de Vega şi-a manifestat vocaţia poetică înainte de a şti să scrie. A început să studieze într-un colegiu iezuit din Madrid, unde a primit primele noţiuni de gramatică şi de retorică, de dans şi de muzică precum şi lecţii de mânuire a spadei.

A învăţat limba latină şi chiar a tradus poemul "De raptu Proserpinae" ("Despre răpirea Proserpinei") al lui Claudian. După moartea tatălui, a început să scrie primele comedii în trei acte. În 1577, la vârsta de 15 ani, a intrat la Universitatea din Alcala de Henares, unde a studiat timp de patru ani. Devenise încă de pe atunci un poet cunoscut. Romanţele sale lirice au apărut într-o culegere din 1586 - "Camcionero", a lui Lopez Maldonado.

Întors la Madrid, a scris două poezii, una în limba macaronică, cealaltă în castiliană, pentru care i s-a intentat un proces de defăimare, şi curtea l-a condamnat la doi ani de exil din regatul Castiliei şi apoi patru şi respectiv opt ani din Madrid. În 1588, când a ieşit din închisoare, a răpit-o pe Isabela de Urbina, cu care s-a căsătorit. S-a stabilit împreună cu familia la Valencia.

Au urmat anii de formare literară definitivă pentru Lope de Vega. A scris mai multe romane, dar şi comedii care s-au bucurat de un mare succes la public. În 1590, s-a stabilit la Toledo, unde a intrat în serviciul ducelui de Alba, ca secretar. Şi-a petrecut aproape cinci ani la Alba de Tormes. A scris, în această perioadă, romanul pastoral "Arcadia", poemul epic "La hermosura de Angelica" ("Frumuseţea Angelicăi") şi amplul poem "La Jerusalen conquistada" ("Ierusalimul cucerit"). După ce a ieşit din serviciul Casei de Alba, a servit ca secretar al marchizului de Malpica şi apoi al contelui Lemos, protectorul lui Cervantes şi al altor artişti ai vremii. În 1595, a murit soţia sa, iar el s-a întors la Madrid. În 1598 s-a recăsătorit cu Juana de Guardo.

În jurul anului 1600, a ajuns să se bucure de o mare consideraţie în lumea literelor, ca întemeietor al noii direcţii în teatrul spaniol. În 1604, a apărut primul volumul (prima parte) ce cuprindea comediile sale, publicarea celorlalte părţi fiind continuată în anii următori, cu un deosebit succes. Abia în 1617, Lope de Vega a început să se îngrijească personal de publicarea operei sale dramatice.

În 1614, când i s-a îmbolnăvit grav soţia, a trecut printr-o criză de misticism, devenind în 1609 "apropiat" (oficial) al Inchiziţiei. În această perioadă, a creat cele mai cunoscute opere, pătrunse de încredere umanistă în viaţă şi în om. Faima de poet dramatic i-a crescut până la gradul unei adevărate veneraţii din partea contemporanilor. Poemul "Corona Tragica" ("Coroana tragică") i-a adus titlul de doctor în teologie din partea papei Urban al VIII-lea. Opera lui plină de optimism a fost ca o oază de vitalitate într-o epocă de deziluzii pesimiste, epocă a decadenţei, în ciuda splendorii în care se menţinea Spania imperială.

Lope de Vega s-a lăsat condus, atât în viaţă, cât şi în operă, de spontaneitatea temperamentului său tumultuos. A scris fără efort, cu o naturaleţe surprinzătoare. Multe dintre comediile lui au fost compuse în mai puţin de 24 de ore. Autor a 650 de piese de teatru, creator a câteva mii de personaje, gânditor şi psiholog, adeseori comic, ironic şi tragic, Lope de Vega a fost recunoscut ca unul dintre cei mai mari scriitori. Anii bătrâneţii i-au fost umbriţi de o serie de tragedii în familie. Lope de Vega nu a rezistat în faţa suferinţelor şi a murit la 27 august 1635, în plină glorie. (volumul "Comedii", de Lope de Vega, Editura pentru Literatura Universală, 1962) AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.spainisculture.com