Ortodoxe
Intrarea în biserică a Maicii Domnului (Dezlegare la peşte)

Greco-catolice
Intrarea în Templu a Maicii Domnului

Romano-catolice
Prezentarea la Templu a Sf. Fc. Maria


Intrarea în biserică a Maicii Domnului se sărbătoreşte în ziua de 21 noiembrie.

Maica Domnului a fost adusă în templul din Ierusalim, la vârsta de trei ani, potrivit făgăduinţei Sfinţilor şi Drepţilor săi Părinţi, Ioachim şi Ana, ca să dea în dar lui Dumnezeu pe cea născută.

Chemând toate rudeniile din Nazaret, unde locuiau, rudenii de neam împărătesc şi arhieresc - căci Dreptul Ioachim, tatăl Fecioarei Maria, era de neam împărătesc, iar soţia lui, Sfânta Ana, era de neam arhieresc - şi aducând şi cete de fecioare tinere, sfinţii şi drepţii ei părinţi au pregătit multe făclii şi au împodobit pe Preacurata Fecioară Maria cu haine împărăteşti, spre slava şi frumuseţea cea mai mare.

"Pregătind cele ce se cuveneau pentru cinstita şi slăvita intrare, au făcut calea din Nazaret la Ierusalim, timp de trei zile". (Vieţile Sfinţilor)

Ajungând la Ierusalim, au dus în biserica zidită pe Curata Fecioară Maria, "Biserica" lui Dumnezeu cea însufleţită.

S-a adunat atunci tot Ierusalimul, văzând acea nouă petrecere, cum pe o copilă de trei ani o duc împodobită cu atâta slavă şi cu multă lumină; "şi nu numai cetăţenii de jos ai Ierusalimului, ci şi cei de sus, adică sfinţii îngeri, s-au adunat să vadă preaslăvita ducere a Preacuratei Fecioare Maria". (Vieţile Sfinţilor)

"Erau acolo, după cum scrie Sfântul Ieronim, cincisprezece trepte la intrarea în biserică, după numărul celor cincisprezece psalmi ai treptelor, şi la fiecare din acele trepte se cânta câte un psalm de către preoţii şi leviţii care intrau în slujbă. Deci drepţii părinţi au pus pe prunca cea fără prihană pe treapta cea dintâi, iar ea îndată, singură, a alergat pe trepte foarte degrabă, neajutând-o nimeni, nici sprijinind-o. Şi alergând la treapta cea de sus, a stat acolo, întărind-o pe dânsa puterea lui Dumnezeu cea negrăită. Căci încă mică fiind, a început Domnul a arăta într-însa puterea Sa cea mare, ca să înţeleagă cât de mare va fi în dar, când va veni în vârsta cea desăvârşită". (Vieţile Sfinţilor)

La templu, Sfânta Fecioară a fost întâmpinată de preoţi între care era şi arhiereul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Prin puterea harului, el a recunoscut lucrarea lui Dumnezeu; a dus copila în Sfânta Sfintelor, locul cel mai sfânt al templului unde, o dată pe an, numai arhiereului îi era îngăduit să intre.

Acolo i-a dat arhiereul Zaharia Preacuratei Fecioare loc de rugăciune. Căci celorlalte fecioare, care, de asemeni, erau aduse pentru slujbă în biserica Domnului până la o anumită vârsta, le era dat loc de rugăciune, după mărturia Sfântului Chiril Alexandrinul şi a lui Grigore de Nissa, între biserică şi altar. Şi în niciun caz nu era posibil ca vreuna din aceste fecioare să îndrăznească să se apropie de altar, pentru că erau oprite de arhiereu.

Zaharia, martor fiind al vieţii pe care Sfânta Fecioară o avea, era uimit şi cutremurat de vederea îngerilor care-i slujeau Fecioarei şi fericea casa lui Israel "din care a odrăslit o vlăstară ca aceasta".

"Biserica Ierusalimului - cea zidită de Solomon, iar după pustiire, înnoită de Zorobabel -, avea multe locaşuri de locuinţă", aici "în locaşul fecioarelor, precum s-a zis, a fost dată prunca cea de trei ani, Preacurata Fecioară Maria, fiind orânduite pe lângă dânsa fecioare mai bătrâne cu anii, iscusite în Sfânta Scriptură şi în lucrul mâinilor, pentru ca din copilărie să se deprindă dumnezeiasca pruncă şi cu Scriptura şi cu lucrul mâinilor. Apoi o cercetau pe ea Sfinţii ei Părinţi Ioachim şi Ana, iar mai vârtos Sfânta Ana, ca o maică mergea adeseori să vadă pe fiica sa şi o învăţa pe dânsa. Astfel, a învăţat degrabă Scriptura Legii vechi desăvârşit, după mărturia Sfântului Ambrozie şi a lui Gheorghe istoricul, şi nu numai Scriptura, ci şi lucrul mâinilor l-a deprins bine, precum zice despre dânsa Sfântul Epifanie: 'Fecioara era ascuţită la minte şi iubitoare de învăţătură şi nu numai Sfânta Scriptură învăţa, ci şi toarcerea lânii şi a inului şi la cusături cu mătase se îndeletnicea'.

Pentru priceperea sa cea bună, era tuturor mirare şi lucra mai vârtos acele lucruri ce puteau să fie de trebuinţă preoţilor la slujba Bisericii; încât mai pe urmă, pe vremea Fiului ei, putea să se hrănească cu cinste. Pentru că chiar hitonul cel necusut, adică cămaşa pentru care s-a tras sorţ când Domnul era răstignit pe cruce, a fost ţesut de Fecioara Maria, cu mâinile ei". (Vieţile Sfinţilor)

Maica Domnului a rămas la templu 12 ani, iar după trecerea acestor ani, a fost dată în grija bătrânului Iosif, pentru a păzi în continuare curăţia şi sfinţenia vieţii ei. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES /(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)