Filosoful, istoricul, esteticianul şi politicianul italian Benedetto Croce s-a născut la 25 februarie 1866, la Pescasseroli, un mic oraş din regiunea Abruzzi, potrivit http://www.fondazionebenedettocroce.it/.

A făcut studiile primare la o şcoală din Napoli. În iulie 1883, aflat în vacanţă cu familia în oraşul Casamicciola de pe insula Ischia din golful Napoli, a fost victima unui devastator cutremur de pământ, în urma căruia şi-a pierdut părinţii şi unica soră. Averea pe care a moştenit-o i-a asigurat o viaţă lipsită de griji, pe care a dedicat-o studiului şi politicii.

A urmat cursuri de Drept la Universitatea din Napoli, fără să le finalizeze.

Începând cu 1893, a devenit interesat de filosofie, citind cu predilecţie operele lui Hegel. În 1907, a publicat una din faimoasele sale comentarii referitoare la gândirea filosofului german, intitulată "Ce este viu şi ce este mort în filosofia lui Hegel".

A fondat, în 1903, periodicul ''La critica'', în care şi-a publicat majoritatea scrierilor, inclusiv recenziile la lucrările filosofice şi literare europene contemporane.

Este cunoscut în special pentru contribuţiile sale în estetică şi istoria culturii.

Esenţialul sistemului crocean, "filosofia spiritului", este cuprins în: "Estetica come scienza dell'espressione e linguistica generale" (Estetica privită ca ştiinţă a expresiei şi lingvistică generală, 1902); "Logica come scienza del concetto puro" (Logica privită ca ştiinţă a conceptului pur, 1905); "Filosofia della practica" (Filosofia practicii, 1909) şi "Teoria e storia della storiografia" (Teoria şi istoria istoriografiei, 1917).

Deosebea în spirit două momente distincte: gândirea şi acţiunea. Prima se divide în artă şi logică, iar cea de-a doua, în economie şi etică. Între cele două elemente există o relaţie de reciprocitate, din care se naşte spiritul unificat, autogenerator, arată "Dicţionarul de filosofie şi logică" (Antony Flew, traducere în română de D. Stoianovici, Humanitas, 1996).

Între 26 ianuarie 1910 şi 24 iunie 1946, a fost senator al Regatului Italiei. A deţinut funcţia de ministrul Educaţiei Publice între iunie 1920 şi iulie 1921.

Benedetto Croce a fost membru în Adunarea Constituantă a Italiei, între iunie 1946 şi ianuarie 1948. Din mai 1948 şi până în noiembrie 1952, a fost senator al Republicii.

Proeminent liberal, a pus accentul pe libertatea individuală şi a susţinut un stat minimal. A criticat implicarea Italiei în Primul Război Mondial şi a fost un oponent deschis al regimului fascist al lui Mussolini.

În perioada 1949-1952, Benedetto Croce a fost preşedintele clubului Internaţional PEN, asociaţie internaţională a scriitorilor. A fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură de nu mai puţin de 16 ori, arată nobelprize.org.

S-a stins din viaţă la 20 noiembrie 1952, la Napoli. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.historypage.it