Ortodoxe
Sf. Ier. Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, şi Sf. Antuza, mama sa
Duminica a 25-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 25 dR. Sf. aep. Ioan Gură de Aur al Constantinopolului

Romano-catolice
Duminica a 33-a de peste an
Sf. Augustina (Livia), călug.


Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur (344-407) este sărbătorit de Biserică în ziua de 13 noiembrie.

"Luminătorul şi dascălul lumii, stâlpul şi întărirea Bisericii, propovăduitorul pocăinţei, Sfântul Ioan Gură de Aur, s-a născut în Antiohia Siriei, din părinţi necredincioşi, care ţineau de credinţa cea elinească, însă slăviţi şi bogaţi. Tatăl lui era voievod şi se numea Secund, iar mama sa, Antuza". (Vieţile Sfinţilor)

Antiohia Siriei în vremea Sfântului Ioan Gură de Aur era un oraş cosmopolit, bogat şi prosper. La scurt timp după primirea Sfântului Botez, tatăl său s-a stins din viaţă, iar mama sa, Antuza, care a rămas văduvă de tânără, avea mai puţin de 20 de ani, s-a ocupat de creşterea sa.

Sfântului Ioan i s-a asigurat o educaţie deosebită, sub îndrumarea unor mari învăţaţi şi filosofi din Antiohia, tânărul manifestând o mare pasiune pentru oratorie. În ceea ce priveşte învăţătura creştină i-a avut ca îndrumători pe arhiepiscopul Antiohiei, Meletie, şi pe episcopul Tarsului, Diodor.

După moartea mamei sale, a petrecut patru ani într-o mănăstire din munţii din preajma Antiohiei şi doi ani ca pustnic într-o peşteră. A fost hirotonit diacon de către arhiepiscopul Meletiei, şi apoi sfinţit preot de către arhiepiscopul Flavian, urmaşul lui Meletie.

În timpul cât a slujit ca preot, Sfântul Ioan a devenit vestit pentru predicile sale rostite în toate bisericile din Antiohia şi din împrejurimi, în fiecare duminică şi sărbătoare.

Odată, pe când predica în biserică, o femeie din mulţime, neînţelegând adâncul cuvintelor lui, a zis cu glas tare: "Învăţătorule duhovnicesc, sau mai bine să-ţi zic Ioane Gură de Aur (Hrisostom, în limba greacă), fântâna ta este adâncă iar funia minţii noastre este scurtă şi nu poate ajunge la adâncimea cuvintelor tale". Şi din aceea zi aşa i-a rămas numele Sfântului Ioan. ("Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", arhimandrit Cleopa Ilie)

Iar Sfântul Ioan Gură de Aur, care se afla la începutul misiunii sale de preot, a gândit în sine că nu este bine a spune lumii învăţătură în cuvinte mari. Şi de atunci se silea să ocolească termenii teologici şi filosofici pe care îi cunoştea atât de bine, şi să vorbească în cuvinte simple, pentru ca şi ascultătorii cei mai neînvăţaţi să înţeleagă şi să aibă folos.

El nu vorbea învăţături înalte şi dogme greu de înţeles. Ci, mai ales, spunea cuvinte de învăţătură morală, despre faptele bune, despre păcatele care ucid sufletul, despre Rai şi iad şi despre Judecata de apoi.

De asemenea, nimeni n-a vorbit mai mult şi mai frumos în Biserica lui Hristos despre pocăinţă şi despre milostenie ca Sfântul Ioan Gură de Aur, spunea părintele Cleopa Ilie. De aceea s-a şi numit de toţi "dascălul pocăinţei şi părintele săracilor".

Sfântul Ioan Gură de Aur, ridicat la rangul de arhiepiscop al Constantinopolului de către împăratul Arcadie, a fost un fervent propovăduitor al dreptei credinţe.

În calitatea sa de ierarh al Constantinopolului, a combătut prin cuvântările sale luxul şi lăcomia, făcându-şi inamici printre potentaţii vremii, printre care s-a aflat şi împărăteasa Eudoxia.

Pe acest fond, în timpul controverselor origeniste, în urma unui sinod, în anul 403, Sfântul Ioan a fost învinuit de erezie şi a fost alungat din scaunul patriarhal. Deşi s-a întors pentru o scurtă vreme, Sfântul Ioan a fost în cele din urmă exilat în Armenia, la Cucuz, apoi la Comane, unde, îndurând mari privaţiuni, a şi murit.

A fost dus spre locul de surghiun sub pază, făcându-i-se multe neajunsuri, că doar ar muri mai degrabă. A fost dus prin ploaie şi alteori prin arşiţa soarelui, iar prin cetăţi şi prin sate nu era lăsat să intre.

Cu Sfântul Ioan, erau doi preoţi şi un diacon, care au mers din Constantinopol împreună cu dânsul în surghiun.

La Comane, unde era o biserică închinată Sfântului Sfinţitului Mucenic Vasilisc, episcopul Comanilor, care a pătimit pentru Hristos în Nicomidia, arhiereul Ioan Hrisostom a săvârşit Sfânta Liturghie.

După slujbă, făcând rugăciune de mulţumire, i-a îmbrăţişat pentru ultima dată pe cei ce erau împreună cu dânsul. Apoi, culcându-se, a spus cuvântul cel obişnuit: "Slavă lui Dumnezeu pentru toate!" şi însemnându-se cu semnul Crucii, a zis cuvântul cel mai de pe urmă: "Amin!". Atunci îndată şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în ziua Înălţării Sfintei Cruci, pentru că a purtat Crucea în toată viaţa sa, răstignindu-se lumii şi împreună răstignindu-se cu Hristos.

Aşa s-a stins lumina Bisericii, astfel a tăcut gura cea de aur, astfel şi-a săvârşit nevoinţa şi alergarea bunul nevoitor şi pătimitor, care a fost pe scaunul patriarhiei şase ani, iar în surghiun a suferit trei ani, fiind dus din loc în loc.

Au rămas în Biserică scrierile sale de o foarte mare valoare spirituală şi de o rară frumuseţe literară, printre care se numără "Despre preoţie", "Cuvântări asupra Evangheliei lui Matei", "Cuvântări la cele 14 epistole ale Sfântului Apostol Pavel" ş.a.

Sfântul Ioan Gură de Aur a alcătuit slujba Sfintei Liturghii, "Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur", care se săvârşeşte în Biserica Ortodoxă în majoritatea duminicilor şi sărbătorilor de peste an. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; "Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", arhimandrit Cleopa Ilie, Ed. Episcopiei Romanului, 1996) AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)