Cabana Piatra Arsă este situată pe Platoul Bucegilor, la o altitudine de 1.950 de metri, aproape la jumătatea distanţei dintre Cabana Babele şi Cota 2000. Construită în anul 1935, cabana a fost transformată ulterior în bază sportivă. La cabană se poate ajunge cu telecabina din Buşteni sau din Sinaia, apoi urmând trasee turistice. Se poate ajunge şi cu maşina, până într-o zonă situată la un kilometru de cabană, pe şoseaua numită TransBucegi (DJ 713).

Independent de traseul auto de pe DJ 713, pentru a ajunge la rezervaţia de jnepeni de la Piatra Arsă, pot fi parcurse trasee montane care pornesc din localităţile Buşteni sau Sinaia, cu telecabina sau la pas.

Pornind din Buşteni, la Cabana Piatra Arsă se poate ajunge pe traseul Buşteni - Jepii Mari (Poteca Schiel) - Cantonul Schiel - Cabana Piatra Arsă. Acest traseu începe la doar 2 km de Gara Buşteni, în capătul străzii Telecabinei, din acelaşi loc cu traseul Jepii Mici. Accesul pe Jepii Mari este abrupt, impune un anumit efort fizic, însă oferă o mai mare uşurinţă în deplasare comparativ cu traseul de pe Valea Jepilor (Jepii Mici). Dificultatea traseului - Telecabina din Buşteni, altitudinea de 1.000 de metri şi până la Cabana Piatra Arsă - se termină de îndată ce turistul ajunge la Cantonul Schiel (Cantonul Jepi). De acolo până la Cabana Piatra Arsă mai e doar 1 km, pe o potecă încadrată de jnepeni.

În trecut, acest traseu era cunoscut sub denumirea "poteca Schiel", urma "drumul" unui funicular de lemne, construit la începutul secolului trecut, de fraţii Schiel, care deţineau fabrica de hârtie din Buşteni.

Rezervaţia de jnepeni de la Piatra Arsă, 1968. 

Foto: (c) CORNEL MOCANU/Arhiva istorică AGERPRES 

Din Sinaia, se urcă până la Cota 1400, cu telecabina, apoi se urmează traseul marcat către Cabana Piatra Arsă. În prezent, Cabana Piatra Arsă a devenit Complexul Sportiv Naţional Piatra Arsă, fiind situat în mijlocul uneia dintre cele mai mari rezervaţii naturale de jnepeni (jepi) din Europa Centrală.

Din spatele Cabanei Piata Arsă, urmează un traseu către cabanele Babele, Caraiman şi Peştera, traseu care trece printr-o zonă numită Rezervaţia de jnepeni.

Jnepenii sunt conifere care cresc sub formă de arbuşti, la altitudini montane situate între 1.500-2.300 de metri. Sunt consideraţi un fel de pini târâtori. Se mai numesc şi pini de piatră, fiind o specie de tipul "relicvă glaciară". Sunt consideraţi monumente ale naturii, fiind interzisă distrugerea lor din flora spontană.

Jnepenii (numiţi şi jnepi sau jepi) nu îşi dezvoltă trunchi, cresc mai mult pe orizontală, fiind adaptaţi la rafalele puternice de vânt de la aceste altitudini (1.700-2.000 de metri).

***

Rezervaţia de jnepeni de la Piatra Arsă, 1968. 

Foto: (c) CORNEL MOCANU/Arhiva istorică AGERPRES  

Jneapănul, jep (Pinus mugo Turra) sau pinul de munte (Pinus montana Mill) este un arbust cu tulpină culcată sau ascendentă, ramificată, cu crengile plecate la pământ; scoarţa este cenuşie-brună, crăpată în plăci neregulate; are frunze aciculate, rigide, îngrămădite câte două spre vârful lujerului, în coadă de vulpe, adesea încovoiate spre lujer în formă de seceră, de un verde viu şi cu o lungime de 3-8 cm. Conurile sunt solitare sau câte două-trei, ovoide sau sferice, de 2-6 cm lungime. Jnepenişurile se găsesc în zone unde stratul de zăpadă este prezent 80-160 zile pe an, astfel că perioada de vegetaţie, de 5-6 luni pe an, oferă o perioadă de creştere şi maturizare a lemnului de maximum 3-4 luni pe an.

Acest conifer este considerat monument al naturii, fiind interzisă distrugerea lui din flora spontană. Înfloreşte în perioada iunie-august, iar conurile rămân pe lujeri mai mulţi ani. Elasticitatea tulpinilor oferă o rezistenţă deosebită în faţa avalanşelor, a viscolelor şi a stratului gros de zăpadă.

***

Rezervaţia de jnepeni de la Piatra Arsă, 1968. 

Foto: (c) CORNEL MOCANU/Arhiva istorică AGERPRES   

Prin Ordinul nr. 552/2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 648 din 11 septembrie 2003, la art.2 se precizează că "Zonele de conservare specială cuprind cele mai valoroase elemente ale patrimoniului natural din interiorul parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi sunt asimilabile integral sau pot include rezervaţii ştiinţifice, rezervaţii naturale, inclusiv de tip peisagistic, monumente ale naturii, arii speciale de conservare, arii de protecţie specială avifaunistică, zone protejate pentru monumentele istorice de valoare naţională excepţională, după caz.".

Între aceste zone de conservare specială este trecut şi Parcul Natural Bucegi, incluzând "abruptul estic, nordic şi estic începând din Valea Piatra Arsă, până după Şaua Strunga, în vârful Bucşa, zona Sfinx - Babele, jnepenişul de la Piatra Arsă şi zona Cocora - Babele ce include zona de jnepeniş.".AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu; redactor Arhiva Foto: Elena Bălan; editor: Liviu Tatu)

Surse folosite pentru realizarea acestui text: site-urile https://legislatie.just.ro/, https://atratur.ro/, https://www.greuladeal.ro/, https://hailaplimbare.ro/, https://csnpiatraarsa.ro/, http://muntomanul.blogspot.com/, https://geografilia.blogspot.com/, volumul "Ghidul plantelor medicinale uzuale" de Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan (Editura Ştiinţifică, 1991)

* Explicaţie foto din deschidere: Rezervaţia de jnepeni de la Piatra Arsă, 1968.