Scriitorul Jose Saramago s-a născut la 16 noiembrie 1922, la Azinhaga, în Portugalia. A debutat în 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, după care a urmat o tăcere de aproape două decenii. După această pauză, a publicat volume de poeme, cronici literare şi politice, nuvele, piese de teatru, nenumărate traduceri, revenind la roman abia în 1977, cu ''Manual de pictură şi caligrafie'', aminteşte scurta biografie din deschiderea romanului ''Evanghelie după Isus Cristos'', publicat la Editura Polirom în 2012.

Succesul său scriitoricesc a culminat cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatură în 1998. ''Cu parabole susţinute de imaginaţie, compasiune şi ironie reuşeşte în continuu să ne permită să percepem o realitate iluzorie'', evidenţia Comitetul Nobel, conform www.nobelprize.org/.

José Saramago a devenit scriitor cu ''normă întreagă'' în jurul vârstei de 50 de ani. Înainte, a lucrat la mecanic auto şi jurnalist, printre altele. Punctul de cotitură al carierei a fost marcat de lansarea, în 1982, a romanului ''Memorialul mânăstirii'' (în portugheză, ''Memorial do Convento'', tradus în limba engleză "Baltasar and Blimunda"), aminteşte sursa citată. Împreună cu ''Anul morţii lui Ricardo Reis'' (1984) şi ''Istoria asediului Lisabonei'' (1989) formează seria narativă cu tematică istorică, scriitorul acordând o atenţie specială ''originii şi identităţii portugheze''.

Fiind ateu şi implicat politic în Partidul Comunist din Portugalia, influenţe reflectate în creaţiile lui literare, scrierile sale au creat controverse în ţara natală, astfel că scriitorul se stabileşte în Lanzarote în a doua parte a vieţii.

În 1991, a publicat ''Evanghelia după Isus Cristos'', ''cel mai puternic roman al său, care reconstruieşte o viaţă aprocrifă a lui Isus'' - notează biografia citată. Ca urmare a cenzurării romanului de către guvernului portughez şi a împotrivirii de a fi prezentat în cadrul Premiului European pentru Literatură, sub pretextul că ar fi ofensator la adresa catolicilor, ''eu şi soţia ne-am schimbat rezidenţa în insula Lanzarote, din Canare''- mărturisea José Saramago, conform www.nobelprize.org.

Un punct de turnură în universul romanelor lui Saramago este reprezentat de seria de ficţiuni ''ucronice şi alegorice'' care a început cu ''Pluta de piatră'' (1986) şi a continuat cu ''Eseu despre orbire'' (1995), ''Toate numele'' (1997), ''Peştera'' (2000), ''Omul duplicat'' (2002), ''Eseu despre luciditate'' (2004) şi ''Intermitenţele morţii'' (2005).

Ultimul roman al lui Jose Saramago, ''Cain'' (2009), reia într-o perspectivă modernă povestea biblică a lui Cain şi Abel şi fără să renunţe la umor, încheie o carieră scriitoricească remarcabilă. Scriitorul a murit la 18 iunie 2010. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Cerasela Bădiţă)

Sursa fotografiilor: Fundação José Saramago/Facebook