Genial inventator, constructor şi pilot de aeronave, Aurel Vlaicu s-a născut la 6/19 noiembrie 1882, la Binţinţi, lângă Orăştie, judeţul Hunedoara.

A avut, de la o vârstă fragedă, înclinaţii către tehnică, iar în şcoala primară din satul natal era cunoscut ca un spirit deosebit de inventiv, reparând ceasornice şi încercând să construiască mici maşinării "perpetuum mobile".

În perioada studiilor liceale, efectuate la Orăştie şi Sibiu, potrivit ''Dicţionarului Membrilor Academiei Române'' (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003) Aurel Vlaicu a devenit preocupat de problema zborului mecanic, construind diferite mecanisme şi modele de planoare. A urmat cursuri tehnice superioare la Viena şi la Munchen, perioadă în care a elaborat proiectul unui avion. În timpul şederii la Munchen a proiectat primul aparat de zbor cu aripi batante, acţionat de arcuri, dar a abandonat acest proiect convins fiind că viitorul îl reprezintă aeroplanele acţionate de motoare, potrivit http://www.orastieinfo.ro/.

În anul 1908 a fost, pentru o scurtă perioadă, inginer la fabrica de automobile Oppel din Russelsheim.

Revine în ţară în acelaşi an, în satul natal Binţinţi, unde proiectează şi construieşte, un an mai târziu, unul dintre primele planoare româneşti, numit Vlaicu-1909, cu care efectuează mai multe zboruri demonstrative.

În toamna anului 1909, se mută în Bucureşti, fiind angajat ca inginer în cadrul Arsenalului Armatei, iar cu sprijinul acestuia începe construcţia aeroplanului. Lucrând asiduu împreună cu muncitorii şi cu alţi ingineri, Vlaicu termină de construit la începutul lunii iunie 1910 aparatul cunoscut sub denumirea ''Vlaicu I''. "Vlaicu a introdus pentru prima dată inelul protector în jurul motorului, cunoscut sub numele de inel NACA. A perfecţionat aripa cu profil variabil (concepută de Vuia), a introdus un reductor între motor şi elice, a utilizat două elice coaxiale contrarotative, a introdus direcţia dublă, trenul de aterizare pe roţi independente şi frâna pe roţi", notează aviatori.ro.

Pentru prima dată a scos aeroplanul său pe câmp la 16 iunie 1910, dar cele două încercări de a-l ridica de la sol au eşuat (din cauza unei mici defecţiuni la motor, respectiv din cauza unei probleme ce privea comenzile aripilor aparatului).

A doua zi, la 17 iunie 1910, Vlaicu şi-a scos din nou aeroplanul pe câmpul de la Cotroceni şi, ajutat de prietenii săi, a pornit motorul aparatului. După două încercări nereuşite în care a rulat fără să se înalţe, el se întoarce la grupul său de prieteni, explicând entuziasmat de ce nu reuşise acest lucru. Motivând faptul că nu acţionase cum trebuie comenzile aparatului, Vlaicu face o nouă încercare. În zgomotul motorului, aeroplanul câştigă viteză şi, după circa 40 de metri parcurşi pe pământ, este văzut de toţi cei prezenţi cum se ridică în aer la 3-4 metri de sol, pe o lungime de 50 de metri, după care coboară uşor pe pământ.

Fericit că îşi realizase visul, Aurel Vlaicu avea să declare într-un articol intitulat "Impresii din văzduh": "Bucuria cea mai mare, însă, am simţit-o când am zburat pentru prima oară la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de patru metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalţi ca înălţimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau atunci pentru mine un record formidabil, un record care îmi consacra maşina. Zburasem. Şi asta era principalul."

A doua zi după primul său zbor, gazetele vremii publicau senzaţionala ştire a zborului executat de primul avion românesc, inventat, construit şi pilotat de un român.

În următoarele zile, Vlaicu a mai efectuat câteva zboruri cu aeroplanul său până într-o zi când, zburând la o înălţime mai mare ca de obicei, comenzile de manevrare ale aparatului s-au blocat, iar acesta a căzut, fiind puternic avariat. De acum, Aurel Vlaicu începe să gândească proiectarea şi construirea unui nou model de aeroplan, fiind creată, în 1911, o variantă îmbunătăţită - ''Vlaicu II''.

Machetă la scara 1:1 a aeroplanului lui Aurel Vlaicu, expusă în Piaţa Cetăţii din Alba Iulia, în cadrul evenimentului organizat de Fundaţia Aerospaţială Română, Asociaţia A.R.P.A. ”Aurel Vlaicu” şi Fundaţia ”1 Decembrie 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României”, 1 august 2017. 

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES FOTO

În 1912-1913 a proiectat avionul ''Vlaicu III'', pe care însă nu a mai apucat să-l construiască.

Avioanele Vlaicu I şi Vlaicu II erau alcătuite dintr-un singur tub de aluminiu care purta celelalte elemente. Centrul de greutate era plasat sub aripi, astfel explicându-se buna lor stabilitate.

A obţinut cu Vlaicu II, în 1912, distincţii importante la concursul aviatic de la Aspern, lângă Viena, notează ''Dicţionarul Membrilor Academiei Române''. În ţară, în perioada 1910-1912, a efectuat zboruri de încercare şi demonstrative cu ''Vlaicu II'' la Bucureşti, Blaj, Sibiu, Braşov, Iaşi, Ploieşti, Lugoj, Orăştie, Alba Iulia, Târgu Mureş.

Aurel Vlaicu şi-a pierdut viaţa în urma prăbuşirii cu avionul Vlaicu II, lângă comuna Brăneşti, aproape de Câmpina, la 31 august/13 septembrie 1913, în timp ce încerca să treacă Carpaţii. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Pe locul unde a avut loc tragedia, este înălţat un monument ce reprezintă o acvilă cu aripile deschise, îndreptate spre cucerirea Carpaţilor.

"Ca şi celebrul Otto Lilienthal (mort la 10 august 1896), Aurel Vlaicu a încoronat printr-o moarte glorioasă o viaţă admirabilă închinată în principal aviaţiei", arată aviatori.ro.

La 28 octombrie 1948, a fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române. Alături de Henri Coandă, de Traian Vuia şi alte nume celebre, Aurel Vlaicu poate fi considerat unul dintre precursorii aeronauticii moderne şi unul dintre părinţii aviaţiei mondiale.

Aeroportul Internaţional Bucureşti Băneasa - Aurel Vlaicu îi poartă numele. În 2011, aeroportul a fost declarat monument istoric de importanţă naţională şi este considerat al treilea cel mai vechi aeroport din lume încă funcţional, fiind inaugurat în 1920, potrivit bucharestairports.ro.

Începând cu 1991, Universitatea din Arad poartă numele "Aurel Vlaicu", "ca un simbol al unui zbor neîntrerupt spre înălţimile ştiinţei şi culturii, ca un simbol al geniului creator al naţiei noastre", arată uav.ro.

În 1952, la Binţinţi s-a inaugurat Muzeul memorial care îi poartă numele. În cinstea lui, comuna Binţinţi se numeşte astăzi Aurel Vlaicu.

O serie de obiecte personale care i-au aparţinut lui Aurel Vlaicu, documente, brevete, scrisori, fotografii originale, ceasul cu monogramă pe care l-a avut asupra lui când s-a prăbuşit, precum şi masca mortuară sunt expuse astăzi la Muzeul Naţional al Aviaţiei Române. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru; editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

***Explicaţie foto din deschidere: Machetă la scara 1:1 a aeroplanului lui Aurel Vlaicu, expusă în Piaţa Cetăţii din Alba Iulia, în cadrul evenimentului organizat de Fundaţia Aerospaţială Română, Asociaţia A.R.P.A. ”Aurel Vlaicu” şi Fundaţia ”1 Decembrie 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României”, 1 august 2017.