Staţiunea Cheia ocupă o poziţie pitorească la poalele Masivului Ciucaş, pe râul Teleajen, într-o mică depresiune străjuită de culmea Zăganului, în cadrul comunei Măneciu, judeţul Prahova.

Situată la o altitudine de 871 metri, staţiunea este deschisă în toate anotimpurile, oferind peisaje montane surprinzătoare şi numeroase trasee turistice abordabile atât cu piciorul, dar şi cu bicicleta, motocicleta sau ATV-ul: văile Berii şi Cheiţei (izvoarele Teleajenului, 1-2 ore), cabana Muntele Roşu (2 ore), cabana Ciucaş (1 1/2 ore), Pasul Bratocea (1.263 m altitudine, 9 km), Pasul Boncuţa (1.078 m altitudine, 20 km), rezervaţii naturale geo-botanice (Tigăile Mici, culmea Zăganului, Muntele Roşu, Valea Berii, Bratocea).

Staţiunea este înconjurată de păduri de brad şi fag, care asigură un puternic aer ozonat, fără praf şi alergeni, fiind recomandată drept un loc de odihnă şi recreere pentru persoanele care suferă de diverse boli (astenie nervoasă, rahitism, hipertiroidsm) sau de suprasolicitare fizică şi intelectuală, notează https://www.tratamentbalnear.ro/.

Cu un număr de 82 de locuitori, la începutul secolului al XIX-lea, numele micii aşezări era legat de râul care trecea prin apropiere. Mai târziu, şi-a luat numele de la Mănăstirea Cheia ridicată între 1835-1839 şi pictată de Gheorghe Tăttărescu în 1837. Prima mănăstire construită în 1770, din lemn, a fost distrusă, fiind reconstruită din cărămidă.

În apropierea staţiunii, se află şi Mănăstirea Suzana, monument istoric. Documentele mănăstirii consemnează formarea schitului "Sfântului Nicolae de pe apa Teleajenului", în preajma anului 1740, ctitor fiind o ardeleancă cu stare din Săcele pe nume Stanca Arşicu, călugărită sub numele de Suzana. În 1840, monahia Suzana Albuleţ a făcut reparaţii şi a extins vechea biserică, prelungind-o spre vest cu un pronaos şi un turn-clopotniţă deasupra. Între anii 1875-1882, în timpul stareţei Natalia Perlea s-a construit actuala biserică a mănăstirii, din piatră de râu, în stil neoclasic, cu două turle pe pronaos şi o turlă pe naos. Pictura este originală datând din 1882, realizată de pictorul Petre Nicolau, ucenic al lui Gheorghe Tăttărescu, restaurată de pictorul Gheorghe Vânătorul în 1976. Catapeteasma este sculptată în lemn de cireş, împodobită cu icoane pictate în ulei pe lemn. Paraclisul, cu hramul Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, datează din 1911, iar fresca a fost realizată de pictorul Eremia Profeta, potrivit http://www.manastirea-suzana.ro/.

În centrul staţiunii se află Muzeul de Flori de Mină (deschis în 2002), unde sunt expuse aproape 200 de piese rare de cristale şi geode din ametist, citrin, calcite şi cuarţ, conform https://muzeedelasat.ro/. De asemenea, se poate vizita şi Muzeul de Antropologie "Francisc Rainer", amenajat în casa de vacanţă a creatorului şcolii româneşti de antropologie. Muzeul prezintă viaţa, opera şi activitatea savantului Francisc Rainer (1874-1944). Muzeul este interactiv, dotat cu echipamente electronice de ultimă generaţie, permiţând vizitatorilor să vizualizeze filme cu teme antropologice.

În perimetrul Masivului Ciucaş, datorită valorii distincte a peisajului, a formelor de relief dar şi a vegetaţiei, câteva sectoare au fost declarate rezervaţii naturale. Zona Tigăile Mari - Vârful Ciucaş, cu cele două cele mai înalte vârfuri - Vf. Ciucaş (1.957 m) şi Vf. Tigăile Mari (1.844 m) -, concentrează grupuri de turnuri, abrupturi şi stânci cu dimensiuni uriaşe şi forme complexe (Babele la sfat, Turnul lui Goliat). În plus, se pot observa numeroase plante precum floarea de colţ, clopoţei, garofiţa sau stânjenelul de munte.

Culmea Zăganu (1.785 m) - Gropşoarele (1.862 m) se remarcă prin două aspecte: vârfurile înşirate de la nord la sud, ceea ce creează imaginea unei lame de fierăstrău, şi versanţii abrupţi de peste 600 m, orientaţi spre est şi vest. În partea de nord, predomină elemente provenite din roci cristaline şi eruptive, pe când în partea sudică se întâlneşte calcarul, potrivit https://www.pancarpatica.org/.

Jneapănul de pe Culmea Bratocea se află la limita superioară a pădurii de molid şi este formată din aproximativ 2 ha de pâlcuri. Această rezervaţie cuprinde versantul vestic al culmii, dar şi stâncăriile din nord ale Vârfului Ciucului şi sub stânca Mâna Dracului. Zona cu Rhododendron din masivul Ciucaş ocupă o suprafaţă de 2 ha cu bujor de munte (Rhododendron kotschyi), plantă ocrotită prin lege, declarată monument al naturii. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)