A IX-a ediţie a Cupei Mondiale la fotbal s-a desfăşurat în Statele Unite Mexicane, între 31 mai şi 21 iunie 1970, potrivit site-ului FIFA, www.fifa.com.

Mexic a fost aleasă ţara gazdă de către FIFA în dauna Argentinei, la 8 octombrie 1964. Turneul final, care a avut loc între 31 mai şi 21 iunie 1970, a fost primul găzduit de o ţară din America de Nord şi primul organizat în afara Europei şi a Americii de Sud.

CM din Mexic '70 se numără printre cele mai spectaculoase turnee din istoria fotbalului. A fost o întrecere dominată de fairplay, dovadă stând faptul că niciun jucător nu a fost eliminat de pe teren.

Pentru prima dată în istorie, Cupa Mondială a fost televizată în culori, notează site-ul www.footballhistory.org. Şi tot în premieră, au existat cartonaşe galbene şi roşii (testate la Jocurile Olimpice din 1968), precum şi două schimbări permise la fiecare echipă în timpul jocului. Arbitrul Kurt Tschenscher avea să arate primul cartonaş galben din istoria Cupei Mondiale în meciul de deschidere dintre Mexic şi URSS. A fost şi prima ediţie cu o minge sponsorizată oficial a producătorului Adidas, minge denumită Telstar. Mascota oficială a fost Juanito, un băiat care purta echipamentul Mexicului şi un sombrero. Pentru a patra oară în istorie, a participat şi selecţionata României, dar care nu a depăşit faza grupelor.

La ediţia din 1970, Brazilia a câştigat turneul, învingând în finală Italia. RFG s-a mulţumit cu medalia de bronz, iar locul al patrulea a fost ocupat de Uruguay.

Au participat 16 echipe provenite din patru confederaţii: nouă din Europa (Anglia, Belgia, Bulgaria, Cehoslovacia, Italia, R.F. Germania, România, Suedia şi Uniunea Sovietică), trei din America de Sud (Brazilia, Peru şi Uruguay), două din America de Nord şi Centrală (El Salvador şi Mexic) şi câte una din Africa (Maroc) şi Asia (Israel).

Echipele au fost împărţite în patru grupe. URSS, Mexic, Belgia şi El Salvador au făcut parte din grupa 1. A doua grupă era formată din Italia, Uruguay, Suedia şi Israel. În grupa a treia, alături de România au participat Brazilia, Anglia şi Cehoslovacia. Grupa a patra era compusă din RFG, Peru, Bulgaria şi Maroc.

Cele 32 de partide ale campionatului, conform www.fifa.com, s-au ţinut pe cinci stadioane amplasate în tot atâtea oraşe: Azteca din Ciudad de Mexico (107.000 locuri), Cuauhtemoc din Puebla (35.500 locuri), "Luis Dosal" din Toluca (27.000 locuri), Jalisco din Guadalajara (71.000 locuri) şi arena Nou Camp din Leon, Guanajuato (23.000 locuri).

În faza eliminatorie, după meciurile din grupe, s-au calificat în sferturile de finală URSS, Uruguay, Brazilia, Peru, Italia, Mexic, RFG şi Anglia. În semifinale, s-au duelat Uruguay cu Brazilia (scor final 1-3) şi Italia cu RFG (scor final 4-3).

În finala mică, s-au întâlnit două foste campioane mondiale: RFG a învins Uruguay cu 1-0 în faţa a 104.000 de spectatori.

Ultimul act al competiţiei s-a desfăşurat între două campioane mondiale, la 21 iunie 1970, pe stadionul Azteca din Ciudad de Mexico, cu aproape 108.000 de spectatori. Pelé a deschis scorul în minutul 18, fiind egalat de Roberto Boninsegna. În a doua repriză, brazilienii au marcat încă trei goluri: Gerson (min. 66), Jairzinho (min. 71) şi Carlos Alberto, căpitanul echipei (min. 86). Scor final: 4-1. Pelé s-a încununat drept rege incontestabil al fotbalului odată cu câştigarea finalei, cucerind pentru a treia oară trofeul suprem. La acea ediţie, Brazilia a intrat pentru totdeauna în posesia Cupei "Jules Rimet".

România a participat la turneul final, după o absenţă de 32 de ani. Românii au reuşit să se califice la marea întrecere din Mexic după ce au terminat grupa 1 preliminară a Europei pe primul loc, în faţa Greciei, Elveţiei şi Portugaliei. Tricolorii au făcut parte din aşa-zisă "groapă cu lei" de la Guadalajara, alături de Brazilia, Anglia şi Cehoslovacia.

Din lotul selecţionatei române au făcut parte 22 de jucători: portari - Necula Răducanu, Stere Adamache şi Gheorghe Gornea, fundaşi - Lajos Sătmăreanu, Nicolae Lupescu, Mihai Mocanu, Cornel Dinu, Dan Coe, Mihai Ivăncescu, Augustin Deleanu şi Niculae Pescaru, mijlocaşi - Emerich Dembrovschi, Nicolae Dobrin, Radu Nunweiller, Vasile Gergely, Ion Dumitru şi Alexandru Neagu şi atacanţii Florea Dumitrache, Mircea Lucescu, Gheorghe Tătaru, Marin Tufan şi Flavius Domide. Echipa era antrenată de Angelo Niculescu, cel care o preluase din 1968, menţionează www.worldfootball.net.

Selecţionata noastră a obţinut o victorie, 2-1 cu Cehoslovacia, şi a pierdut la limită, 0-1 în faţa Angliei, campioana mondială en-titre, dar şi în meciul cu Brazilia (2-3). Toate cele trei partide susţinute de România au avut loc pe stadionul Jalisco din Guadalajara şi s-au bucurat de o audienţă crescută: peste 50.000 de spectatori prezenţi în tribune la fiecare meci.

La Cupa Mondială din Mexic, s-au marcat 94 de goluri în cele 32 de partide disputate pe parcursul turneului, menţionează www.fifa.com. Media a fost de 2,8 reuşite pe meci. Golgheterul competiţiei a fost vest-germanul Gerd Müller, cu zece reuşite. El a fost urmat de brazilianul Jairzinho (şapte goluri) şi de peruanul Teofilo Cubillas (cinci goluri). În statistica echipelor, Brazilia s-a distanţat cu 19 goluri marcate la CM 1970, urmată de RFG (17 goluri) şi Italia (10 reuşite). La meciurile turneului final au asistat în totalitate 1.603.975 de spectatori, media lor fiind de 50.000 de persoane la fiecare partidă. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Roxana Losneanu)

Sursa foto: www.footballhistory.org