Ediţia cu numărul şapte a Cupei Mondiale de fotbal a fost găzduită de statul sud-american Chile şi s-a desfăşurat între 30 mai şi 17 iunie 1962. În premieră, echipele care terminau grupa cu acelaşi număr de puncte urmau să fie departajate de golaveraj.

Numărul de ţări înscrise în preliminarii, disputate între august 1960 şi decembrie 1961, a fost de 56, provenite din şase confederaţii. Brazilia, deţinătoarea trofeului, şi Chile, echipa organizatoare, au fost calificate din oficiu, conform regulamentului.

Favorita competiţiei, Brazilia, care se baza pe aceeaşi formaţie de la CM din 1958, din Suedia, a fost câştigătoarea meritată a turneului, păstrând trofeul după finala în care a învins Cehoslovacia cu 3-1. Garrincha a fost sursa de inspiraţie pentru o echipă a Braziliei care a zburat peste Anzi şi şi-a apărat cu succes titlul în Chile, notează site-ul FIFA, www.fifa.com. Echipa gazdă a reuşit să câştige medalia de bronz, în timp ce locul al patrulea a fost ocupat de Iugoslavia.

La turneul final au participat 16 echipe din trei confederaţii: zece din Europa (Anglia, Bulgaria, Cehoslovacia, Elveţia, Republica Federală Germania, Italia, Iugoslavia, Spania, Ungaria şi URSS), cinci din America de Sud (Argentina, Brazilia, Chile, Columbia şi Uruguay), cărora li s-a adăugat Mexic, reprezentanta Americii de Nord şi Centrale. Din partea confederaţiilor din Africa şi Asia, nu a participat nicio echipă, Maroc şi Coreea de Sud fiind înfrânte la baraje de Spania şi Iugoslavia.

Partidele s-au jucat pe patru stadioane. Meciurile grupei întâi au fost găzduite de stadionul Carlos Dittborn din oraşul Arica. Partidele din grupa a doua, care includea şi selecţionata chiliană, s-au disputat pe arena Nacional din Santiago, pe al cărui teren s-au jucat şi cele mai importante partide ale turneului: finala mare, finala mică şi una dintre semifinale. Selecţionatele din grupa a treia au evoluat pe stadionul Sausalito din Vina del Mar, care a fost şi gazda celeilalte semifinale. Meciurile din grupa a patra s-au ţinut pe Estadio Braden din Rancagua.

Din prima grupă au făcut parte Uniunea Sovietică, Iugoslavia, Uruguay şi Columbia. Grupa a doua a fost considerată cea mai puternică, deoarece a reunit RFG, Italia, Chile şi Elveţia. Grupa a treia a fost alcătuită din echipele Braziliei, Cehoslovaciei, Spaniei şi Mexicului. În grupa a patra au evoluat Ungaria, Anglia, Bulgaria şi Argentina.

Partida dintre reprezentativa ţării gazdă şi selecţionata Italiei, încheiată cu victoria sud-americanilor, a rămas în istorie, dar nu datorită aptitudinilor sportive etalate de jucători, ci din cauza numeroaselor incidente dintre cele două echipe. Disputat la 2 iunie, meciul a primit denumirea de "Bătălia de la Santiago", fiind necesară intervenţia forţelor de ordine pe suprafaţa de joc de nu mai puţin de patru ori. Arbitrul de centru a fost englezul Ken Aston, cel care avea să inventeze, peste patru ani, cartonaşele galben şi roşu.

În semifinale, Brazilia a învins ţara gazdă, Chile, cu 4-2. Garrincha şi Vava şi-au împărţit golurile în mod egal într-o partidă spectaculoasă, desfăşurată în prezenţa a 80.000 de fani. În cealaltă semifinală, la care au asistat doar 5.800 de oameni, Cehoslovacia a învins Iugoslavia cu 3-1.

Foto: (c) fifa.com

În finala mică, jucată la 16 iunie, Eladio Rojas a marcat golul victoriei chilienilor în faţa Iugoslaviei abia în minutul 90, în faţa a 67.000 de spectatori.

Ultimul act al Cupei Mondiale s-a desfăşurat la 17 iunie 1962, pe stadionul Nacional din capitala Santiago de Chile. Au asistat la acea partidă 69.000 de persoane. După ce trecuseră în grupe de Spania cu 2-1, de Mexic cu 2-0 şi terminaseră la egalitate, 0-0 cu Cehoslovacia, apoi în sferturi de Anglia cu 3-1 şi în semifinale de Chile cu 4-2, brazilienii aveau să se impună în finală cu 3-1, în faţa singurei echipe pe care nu reuşiseră s-o învingă: Cehoslovacia. Jucătorul emblemă al Cehoslovaciei, Josef Masopust, a deschis scorul în minutul 15, dar Amarildo şi-a luat revanşa două minute mai târziu, demonstrând că absenţa lui Pele a putut fi compensată. În a doua repriză a finalei, brazilienii au tranşat jocul, reuşind să marcheze de încă două ori: Zito şi Vava.

La CM din 1962, s-a înregistrat cea mai slabă medie de goluri de până atunci: 2,8 reuşite pe meci. În total, s-au marcat 89 de goluri în cele 32 de partide disputate, menţionează www.fifa.com.

Golgheterii Cupei Mondiale au fost brazilienii Garrincha şi Vava, chilianul Leonel Sanchez, iugoslavul Drazen Jerkovic, sovieticul Valentin Ivanov şi maghiarul Florian Albert, fiecare cu patru goluri.

Toate echipele au reuşit să înscrie la turneul final din 1962. Cea mai prolifică reprezentativă a fost Brazilia, cu 14 goluri marcate, urmată de Iugoslavia şi Chile, cu câte zece reuşite. La polul opus, s-a situat Bulgaria, calificată în premieră la o Cupă Mondială, care a înscris o singură dată, în partida pierdută cu 1-6 în faţa Ungariei.

Numărul total de spectatori prezenţi pe stadioanele Cupei Mondiale din Chile a fost de 893.172, conform sursei citate. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel)