Botanistul Mihail Guşuleac, membru al Academiei Române, a creat un nou sistem de clasificare morfogenetică a fructelor şi este unul dintre cei mai importanţi coautori ai monumentalei lucrări "Flora României".

S-a născut la 12 octombrie 1887, la Lucoviţa (azi Ucraina). A urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe, Secţia Ştiinţe naturale (1907-1911) din Cernăuţi, apoi şi-a continuat specializarea în biologie marină la Staţiunea zoologică din Trieste, în morfologie sistematică şi fitogeografie la universităţi din Viena, Praga şi Halle, potrivit volumului "Membrii Academiei Române / 1866-2003" (Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, 2003) şi portalului http://cercetare.bio.uaic.ro/.

După absolvire, a fost numit profesor secundar la liceul din Câmpulung Moldovenesc; apoi a predat ştiinţele naturii la licee din Praga şi Suceava, iar în 1918, odată cu înfiinţarea Universităţii române din Bucovina, a fost numit profesor de botanică la Cernăuţi.

În 1926 şi-a susţinut la Praga teza de doctorat "Die Anatomie und Biologie der Bothriospermun und Thyrocarpus Fruchte", iar între anii 1927-1939 a publicat mai multe studii de biologie vegetală în jurnalul "Buletinul Facultăţii de Ştiinţe" din Cernăuţi.

A înfiinţat colecţia ştiinţifică "Publicaţia Institutului Botanic din Bucureşti", iar între anii 1939 şi 1951 a fost profesor la Catedra de botanică a Universităţii din Bucureşti.

Preocupat de principiile ce stau la baza clasificării plantelor, de probleme de fitogenie; a creat un nou sistem şi o nouă nomenclatură de clasificare morfogenetică a fructelor; a introdus metode complexe de cercetare în morfologie şi anatomie, sistematică şi genetică experimentală; a descoperit mai multe genuri noi de "Boraginaceae", pe care le-a numit "Procopiania" şi "Hormuzakia", în onoarea a doi naturalişti români; a făcut cercetări asupra genului "Anchusa"; a prelucrat şapte familii ("Phytolaccaceae", "Aizoaceae", "Caryophyllaceae", "Violaceae", "Rosacae" etc.) şi 20 de genuri din alte familii pentru monumentala lucrare "Flora României".

Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc într-o serie de lucrări şi studii, apărute în ţară şi în străinătate, printre care: Note critice asupra speciei "Pulmonaria rubra Schott" (1929); Consideraţiuni geobotanice asupra Pinului silvestru din Bucovina (1934); Familia Boraginaceae (1934); Variaţia şi ereditatea ca factori principali ai evoluţiei în biologie (1937); Floare şi fruct, o comparaţie a metodelor de cercetare morfologică (1939.

De asemenea, s-a preocupat şi de probleme ale ocrotirii naturii în Bucovina, preocupări reflectate în lucrări precum "Fâneţele seculare din Bucovina şi conservarea lor ca monumente ale naturii" (1921), "Codrul secular de la Slătioara" (1937). A avut preocupări şi în ce priveşte istoria ştiinţei, realizând, între altele, o monografie consacrată lui Constantin Hurmuzaki (1937).

Mihail Guşuleac a devenit membru corespondent al Academiei Române, în 1937.

A murit la 11 septembrie 1960, la Bucureşti.AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: (c) Academia Română Filiala Cluj-Napoca/facebook.com