"The Jazz Singer", film muzical american, lansat pe 6 octombrie 1927, care a fost primul lungmetraj cu dialog sincronizat, a marcat ascensiunea "talkin-urilor" şi sfârşitul erei filmului mut.

Filmul este scris şi adaptat de Alfred A. Cohn, care a primit o nominalizare la Premiile Academiei. Regia este semnată de Alan Crosland, iar muzica de Louis Silvers. În distribuţie sunt actori consacraţi ai vremii: Al Jolson (Jakie Rabinowitz), Mary McAvoy (Mary Dale), Warner Oland (Cantorul), Eugenie Besserer (Sara Rabinowitz), Robert Gordon (Jakie Rabinowitz, 13 ani), potrivit www.imdb.com.

Pe parcursul unei ore şi 28 de minute, filmul spune povestea fiului unui cantor evreu, care trebuie să sfideze tradiţiile tatălui său religios pentru a-şi îndeplini visul de a deveni cântăreţ de jazz. De Yom Kippur, cantorul Rabinowitz (interpretat de Warner Oland) aşteaptă cu nerăbdare când fiul său de 13 ani, Jakie (Robert Gordon), îi va succeda la sinagogă. Cu toate acestea, după ce a descoperit că Jakie cântă într-un salon, cantorul îl bate, iar Jakie fuge de acasă. Ca adult (Al Jolson), Jakie devine un cântăreţ de jazz, cântând sub numele de Jack Robin. Când tatăl său se îmbolnăveşte înainte de Yom Kippur, Jakie trebuie să aleagă între a cânta la repetiţia generală a noului său spectacol pe Broadway sau să cânte Kol Nidre la sinagogă în locul tatălui său. Jakie îşi termină numărul şi se grăbeşte la sinagogă, unde tatăl său îl aude cântând Kol Nidre, conform www.britannica.com.

"The Jazz Singer" a fost un succes nemaipomenit de box office pentru studioul Warner Bros, câştigând un total de 2,625 milioane de dolari în Statele Unite şi în străinătate, cu aproape un milion de dolari mai mult decât recordul anterior pentru un film Warner Bros. Produs cu sistemul Vitaphone, "The Jazz Singer" a fost conceput iniţial ca un lungmetraj mut, cu subliniere şi efecte sonore sincronizate. Nu a existat niciodată intenţia de a dialoga în film, dar în timpul primei sale interpretări vocale, Jolson a improvizat cuvintele: "Stai un minut, stai un minut, nu ai auzit încă nimic!" ("Wait a minute, wait a minute, you ain't heard nothin' yet!"). În realitate, "The Jazz Singer" conţine în total doar două minute de vorbire sincronizată (două scene cu vorbire - una dintre personajele lui Jolson, Jakie Rabinowitz (Jack Robin), adresându-se unui public de cabaret; cealaltă scenă fiind un dialog între el şi mama lui), în cea mai mare parte improvizată. Restul "dialogului" este prezentat prin "cărţile de titlu" standard întâlnite în toate filmele mute ale epocii. Dar după ce Jolson şi-a rostit versul acum faimos, restul a fost istorie. În mai puţin de doi ani aproape 8.000 de teatre au fost conectate pentru sunet, potrivit însemnărilor Warner Bros de pe www.youtube.com. Alimentat de carisma lui Jolson şi Vitaphone, "The Jazz Singer" a creat impulsul pentru "imagini vorbitoare" care nu au putut fi oprite, iar filmele mute aveau să dispară în curând.

Dezvoltarea cinematografiei sonore comerciale a avut loc înainte de "The Jazz Singer". Deşi este recunoscut pe scară largă ca fiind primul "talkin", alte filme aveau sunet sincronizat pentru muzică sau efecte sonore înainte de acest film. Micul studio Warner Brothers cumpărase un sistem de sunet pe disc numit Vitaphone şi a debutat în 1926 cu "Don Juan", o dramă costumată generos cu o partitură interpretată de Orchestra Filarmonicii din New York. Cu toate acestea, "The Jazz Singer", al doilea lungmetraj Vitaphone, a fost primul lungmetraj complet care a avut o coloană sonoră ce a inclus dialogul (deşi numerele muzicale şi unele conversaţii selectate, înregistrate pentru sunet, reprezentau un sfert din timpul filmului). Primul lungmetraj în care au fost înregistrate toate dialogurile a fost un alt film Warner Brothers folosind Vitaphone, "Lights of New York" (1928).

Directorul de studio, Sam Warner, unul dintre fondatorii Warner Brothers şi forţa creativă din spatele filmului, a murit cu o zi înainte de premiera filmului. Una dintre primele replici ale lui Jolson, "...nu ai auzit încă nimic", a venit să simbolizeze sosirea imaginii vorbitoare. Succesul financiar al filmului a făcut ca Warner Brothers să devină un studio major, studio care a câştigat un premiu onorific al Academiei pentru "producerea "The Jazz Singer", "pionierul remarcabil al filmului vorbitor, care a revoluţionat industria". AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: cinemagia.ro