Ortodoxe
Sf. întâia Muceniţă şi întocmai cu Apostolii Tecla;
Sf. Cuv. Siluan Athonitul

Greco-catolice
Sf. m. Tecla

Romano-catolice
Sf. Gerard, ep. m.


Sfânta Muceniţă Tecla este pomenită în calendarul creştin ortodox în ziua de 24 septembrie.

Sfânta Tecla era din Iconia, cetate din Asia Mică, iar atunci când Sfinţii Apostoli Pavel şi Barnaba au ajuns în acel ţinut, propovăduind Evanghelia, printre cei care au ascultat cuvântul Sfinţilor Apostoli a fost şi ea.

La optsprezece ani, Tecla, care era de neam mare şi cunoscut, a fost logodită cu un tânăr dintre cei dintâi ai cetăţii, Famir, bogat şi frumos.

Sfânta Tecla, primind în inima sa cuvintele Sfântului Apostol Pavel, a crezut în Hristos Fiul lui Dumnezeu şi l-a iubit pe El şi s-a lipit de Dânsul cu tot sufletul.

Logodnicul împreună cu mama Sfintei Tecla s-au împotrivit cât au putut hotărârii acesteia de a urma lui Hristos. Au denunţat-o pe ea guvernatorului pentru neascultare de părinţi şi pentru ruperea logodnei.

Mama sa, "schimbându-şi obişnuinţa sa cea de maică şi uitându-şi fireasca sa dragoste către fiica sa, ca o leoaică cumplită, sau ca o ursoaică mânioasă, a răcnit către judecătorul, zicând: 'Arde pe această rea roabă, vrednică este de o aşa moarte, aceasta nu este fiica mea, că nu mă ascultă pe mine, maica ei. Arde-o pe aceasta ca să fie pildă altora, ca văzând toate fecioarele cele ce sunt în cetatea aceasta, să se teamă şi să nu îndrăznească a nu asculta pe mamele lor şi a li se împotrivi precum aceasta a mea prea înrăutăţită şi într-adevăr nesupusă. Nu este aceasta fiica mea, nici născută de mine, ci ramură uscată şi blestemată odraslă; deci, arde-o pe aceasta'. Şi stăruia mama ca să se ardă fiica ei" (Vieţile Sfinţilor).

Iar logodnicul său, cerea asemenea să i se întâmple şi Sfântului Apostol Pavel.

Sfânta Tecla a fost urcată pe un rug care a fost aprins, dar prin minune dumnezeiască o ploaie cu grindină a stins focul şi i-a alungat pe privitori, iar ea a plecat nevătămată nu la casa mamei sale, ci pe urmele Sfântului Apostol Pavel, în Antiohia.

În această cetate, Sfânta Tecla a fost mult încercată, un tânăr păgân, Alexandru, care nu a reuşit să şi-o facă însoţitoare, a denunţat-o prefectului cetăţii spunând că este creştină. A fost prinsă şi osândită să fie dată la fiare. Animalele înfometate de trei zile nu s-au atins însă de ea, iar Sfânta Tecla a fost eliberată.

Din Antiohia a plecat pentru a propovădui credinţa prin multe alte locuri. Şi-a încheiat viaţa în pustnicie, în ţinutul Seleuciei, într-un chip minunat.

* Sfântul Cuvios Siluan Athonitul (numele civil: Semion Ivanovici Antonov) s-a născut în anul 1866, într-o familie modestă de ţărani ruşi. La 26 de ani a mers la Muntele Athos, unde a practicat rugăciunea inimii şi s-a nevoit pentru Hristos. La Sfântul Munte a rămas vreme de 46 de ani. A trecut la Domnul după o suferinţă de opt zile, în 11/24 septembrie 1938.

În 1987, Patriarhia Ecumenică - sub a cărei jurisdicţie se află comunitatea Sfântului Munte al Athosului - a proclamat sfinţenia stareţului Siluan Athonitul: "ca acesta să fie numărat împreună cu bărbaţii cuvioşi şi sfinţi ai Bisericii, fiind cinstit cu prăznuiri sfinte şi ceremonii religioase anuale şi slăvit cu imnuri de laudă în ziua de 24 septembrie, în care a plecat fericit la Domnul".

Sfântul Siluan Athonitul este considerat potrivit actului de canonizare din 1987 "dascăl apostolic şi profetic al Bisericii şi plinătăţii celor ce poartă numele lui Hristos, ajungând la înalte măsuri duhovniceşti şi făcându-se vas al Sfântului Duh, nevoindu-se ca puţini alţii în iubirea agapică şi cinstit fiind pentru toate acestea de Dumnezeu cu darurile vindecării celor bolnavi şi suferinzi şi ale unei uimitoare clarviziuni".

"Faima postumă mondială de care se bucură viaţa duhovnicească cu adevărat extraordinară a fericitului Siluan Athonitul, ca şi însemnările sale pe drept cuvânt remarcabile în simplitatea, profunzimea şi incandescenţa experienţei spirituale pe care o atestă se datorează în principal vrednicului ucenic şi fiu duhovnicesc al cuviosului din ultimii săi ani de viaţă pământească şi neobosit propagator al duhului şi învăţăturii sale în Occident: părintele arhimandrit Sofronie Saharov.

Mai exact, uimitoarei sale cărţi despre 'Stareţul Siluan. Viaţă - Învăţătură - Scrieri', scrisă în 1948 şi publicată în originalul rus, în 1952, la Paris. Tradusă în cincisprezece limbi moderne de circulaţie (1958 în engleză; 1959 în germană; 1973 în franceză; 1978 în italiană, suedeză şi chiar în arabă, coreeană şi japoneză), această carte a fermecat şi impresionat profund pe mulţi" ("Cuviosul Siluan Athonitul - Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei"). (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; vol. "Cuviosul Siluan Athonitul - Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei", 2001) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)