Inginerul Ştefan Nădăşan s-a născut la Timişoara, la 19 august 1901. Studiile secundare le-a făcut în oraşul natal (1911-1915), apoi la Einstadt, lângă Viena (1915-1918), luându-şi bacalaureatul la Györ (1918), potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

După absolvirea Şcolii Politehnice din Timişoara, în 1924, în prima promoţie de ingineri, a lucrat la Atelierele principale CFR din Timişoara, până în 1948. În 1939 a susţinut prima teză de doctorat la Politehnica din Timişoara, cu titlul "Rezistenţa dinamică a fontei", devenind doctor inginer.

A desfăşurat o bogată activitate didactică, în special la Catedra de Rezistenţa Materialelor, ajungând profesor definitiv în 1942, apoi decan al Facultăţii de Electrotehnică (1949) şi şef al Catedrei de Rezistenţa Materialelor (1953).

A publicat lucrări de specialitate, pentru uzul studenţilor: "Rezistenţa materialelor" (4 volume, 1957-1963) şi "Probleme de rezistenţa materialelor" (1926, cinci ediţii ulterioare). În 1949 a înfiinţat primul Institut de Proiectare în Construcţia de Maşini, ulterior IPROM, pe care l-a condus până în 1954.

A fost director al Bazei de Cercetări Ştiinţifice (1961-1962), al Centrului de Cercetări Tehnice (1963-1966), a iniţiat constituirea Comisiei de Sudură a Academiei Române, al cărei preşedinte a fost (1964-1967), vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor şi redactor responsabil al periodicelor "Studii şi Cercetări de Metalurgie" şi "Revue Roumaine des Sciences Techniques. Série de Métalurgie" (1963-1967).

Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări şi studii: "Sudarea barelor de fier pentru construcţiuni de beton armat" (1940), "Noţiuni elementare de rezistenţa materialelor" (1947), "Oboseala metalelor" (1962), "Studii şi cercetări de rezistenţă şi încercări de materiale" (1965), "Încercări şi analize de metale" (1965) ş.a.

A fost membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din Budapesta (1965), membru corespondent (din 2 iulie 1955), apoi membru titular (din 21 martie 1963) şi vicepreşedinte al Academiei Române (21 martie 1963 - 8 aprilie 1966). A fost distins cu Meritul Ştiinţific (1966) şi a primit titlul de Profesor Universitar Emerit (1964).

Academicianul Ştefan Nădăşan s-a stins din viaţă la Timişoara, la 23 septembrie 1967. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: jurnalfm.ro