Actriţa şi cântăreaţa Irene Papas, considerată un simbol al frumuseţii greceşti, a murit la 14 septembrie 2022, la vârsta de 96 de ani, informează Greekreporter.com.

***

Actriţa şi cântăreaţa Irene Papas (nume real Eirini Lelekou) s-a născut la 3 septembrie 1926, la Chilimodion, Corint, Grecia, potrivit site-ului https://www.imdb.com/.

Viaţa ei s-a schimbat la vârsta de şapte ani, când familia s-a mutat la Atena. Fascinată de actorie, micuţa Eirini şi-a dat seama că acest lucru o va ajuta în viitoarea sa meserie. La 15 ani, s-a înscris la Şcoala Regală de Arte Dramatice din Atena, luând, de asemenea, lecţii de dans şi cântat. A absolvit în 1948, notează site-ul https://greekreporter.com/.

A început să joace în piese de teatru considerate clasice (de Henrik Ibsen, William Shakespeare) şi în tragedii antice greceşti, marcând unele dintre primele sale incursiuni în lumea profesională a actoriei. S-a îndreptat, apoi, spre lumea filmului, dar nu a abandonat teatrul în întregime. A mai jucat ocazional în proiecte precum "Idiotul" lui Feodor Dostoievski.

Şi-a asigurat câteva roluri mici în filmele greceşti înainte de 1952, an care a marcat succesul cu filmul "Dead City" al regizorului Frixos Iliasis. Filmul a avut succes la nivel internaţional fiind prezentat la Festivalul de Film de la Cannes, iar Irene Papas a profitat de această ocazie pentru a-şi continua cariera.

A atras atenţia producătorilor de la Hollywood, dar cu toate că prima apariţie într-un film american - "The Man from Cairo" (1953) - a fost dezamăgitoare, ea a crescut rapid în topul actorilor distribuiţi. În "Tribute to a Bad Man" (1956), ea a jucat rolul principal al Jocastei Constantine, alături de James Cagney.

Şi-a câştigat faima internaţională cu filme precum "The Guns of Navarone" (1961, regia J. Lee Thompson), "Zorba the Greek" (1964, regia Michael Cacoyannis) şi "Z" (1969, regia Costa-Gavras).

De asemenea, a transpus pe marele ecran tragediile antice greceşti, prin personajele Elena din "The Troyan Women" (1969, regia Michael Cacoyannis), unde a jucat împreună cu Katharine Hepburn, şi Clitemnestra în "Iphigenia" (1977, regia Michael Cacoyannis). A interpretat rolul Catherinei de Aragon în "Anne of a Thousand Days" (1969, regia Charles Jarrott) alături de Richard Burton şi Genevieve Bujold.

În 1967, dictatura militară instalată la putere în Grecia a trimis-o pe Irene Papas în exil. A locuit în Italia şi SUA, la New York, până în 1974, când s-a reîntors în ţara natală.

În filmografia actriţei mai figurează titluri remarcabile, precum "Il Disertore" (1983), "The Assisi Underground" (1984), "Into the Night" (1985), "High Season" (1987), "Sweet Country" (1987), "Cronaca di una morte annunciata" (1987), "Le banquet" (1989), "Island" (1989), "Lettera Da Parigi" (1992), "Pano, kato ke plagios" (1993), "Jacob" (1994), "Party" (1996), "Inquietude" (1998), "Yerma" (1998), "The Odyssey" (1997), "Captain Corelli's Mandolin" (2001), potrivit site-ului https://www.cinemagia.ro/.

A jucat un ultim rol în filmul "A Talking Picture" de Manoel de Oliveira (Portugalia), alături de John Malkovich, Catherine Deneuve, Stefania Sandrelli, film aflat în selecţia oficială la Cannes în 2003.

Irene Papas a impresionat şi prin calităţile vocale. Albumul "Songs of Theodorakis", lansat în 1969, a fost interpretat în limba greacă pe versurile lui Michael Cacoyannis. În 1979, albumul solo "Odes" a fost lansat beneficiind de muzica şi, parţial, de compoziţia artistului grec Vangelis. A urmat lansarea unui nou album în aceeaşi formulă intitulat "Rapsodies" (1986), potrivit site-ului https://www.imdb.com/.

În decursul carierei, Irene Papas a fost distinsă cu numeroase premii acordate în cadrul festivalurilor de film, dintre care amintim: cea mai bună actriţă pentru filmul "Elektra" (Festivalul internaţional de film de la Salonic, 1962), cea mai bună actriţă pentru filmul "The Trojan Women" (National Board of Review, 1971), premiul Flaiano pentru Teatru acordat pentru întreaga carieră (1993), premiul Săgeata de Aur (Festivalul internaţional de film de la Hamptons, 1993), premiul pentru întreaga carieră (Madrid National Arts Institution, 2000).

Actriţei i s-a acordat premiul "Femeia europeană a anului 2002" în cadrul unei ceremonii desfăşurate în senatul Belgiei. Irene Papas a primit această distincţie pentru contribuţia sa la promovarea identităţii culturale europene la nivelul Uniunii Europene. A fost, de asemenea, remarcată iniţiativa sa vizând realizarea unei Europe pluraliste, bazată pe valorile culturale comune ale popoarelor sale.

În 2009, a primit Leul de Aur pentru întreaga carieră la inaugurarea celei de-a 40-a ediţii a Bienalei de Teatru de la Veneţia. "În 50 de ani de carieră, Irene Papas a devenit (...) în lumea întreagă un simbol şi un purtător de cuvânt al culturii mediteraneene şi chiar întruparea forţei tragediei greceşti", potrivit unui comunicat al Bienalei.

În 2018 a fost făcut anunţul potrivit căruia actriţa suferă de Alzheimer, o boală cu care fusese diagnosticată în urmă cu cinci ani, respectiv în 2013, potrivit site-ului https://greekreporter.com/. AGERPRES/(Documentare - Andreea Irina Cristea, editor: Marina Bădulescu, editor online: Irina Giurgiu)