Pe lângă Schiturile Casiana şi Sofia, la vest de Muntele Ceahlău a existat încă o sihăstrie de călugăriţe, numită "Sihăstria Melaniei" sau "Sihăstria Durău", după numele pârâului ce curge din munte.

Acest schit pustnicesc a fost întemeiat în prima jumătate a secolului XVII de Cuvioasa Melania schimonahia, care a sihăstrit mulţi ani în acest loc.

În tradiţie se spune că Melania, numită din botez Mariana, era fiică de domn din Iaşi. Deci, dorind să se facă mireasă a lui Hristos, a plecat pe ascuns din casa părintească cu două slujitoare credincioase şi s-au tăinuit singure sub vârful Muntelui Ceahlău, mai sus de actuala Mănăstire Durău. Aici, fericita Melania s-a făcut schimonahie şi a sihăstrit cu ucenicele ei mulţi ani, neştiută de nimeni. Apoi, adunându-se şi alte călugăriţe ce se nevoiau în partea locului, au întemeiat un mic schit şi biserică de lemn, cu hramul Buna Vestire, denumit "Sihăstria Melaniei".

Aceasta a fost cea mai aspră sihăstrie de călugăriţe din Muntele Ceahlău, în jurul egumenei Melania s-au adunat circa 30 de călugăriţe din mănăstiri şi sihăstrii, formând o vestită aşezare isihastă de femei din Moldova. Unele se nevoiau în obşte, iar altele se linişteau singure în bordeie de lemn în preajma schitului. Numai biserica o aveau în comun.

De la smeritele rugătoare ale Ceahlăului de altădată se păstrează denumirile: "Piciorul Maicilor" şi "Şipotul Maicii".

Schimonahia Melania era vestită maică duhovnicească în Muntele Ceahlău şi lucrătoare a rugăciunii lui Iisus. Ea a crescut multe ucenice în dragoste de Hristos, mângâindu-le în vreme de ispite şi povăţuindu-le pe calea desăvârşirii.

După adormirea Cuvioasei Melania, sihăstria ei s-a numit "Sihăstria Durău", a cărei primă bisericuţă de lemn a fost strămutată în satul Dreptu - Borca, iar cea de-a doua, în satul Poiana Largului, comuna Poiana Teiului (arsă, în anul 2011).

În anii 1779-1780, stareţul Paisie a adunat la Sihăstria Durău toate călugăriţele şi pustnicele din partea locului, sub egumenia schimonahiei Nazaria şi a Cuviosului Iosif pustnicul. Din anul 1830, Schitul Durău s-a transformat în mănăstire de călugări. (surse: "Patericul Românesc", Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ed. Mănăstirii Sihăstria, 2005; doxologia.ro - "Biserici vechi de lemn din ţinutul Neamţ", Piatra Neamţ, 2012) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor. Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)