Ortodoxe
Sf. Cuv. Moise Etiopianul; Dreptul Iezechia
Duminica a 11-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 11 dR. Sf. cuv. Moise Etiopianul; Sf. ep. Augustin

Romano-catolice
Duminica a 22-a de peste an
Ss. Augustin, ep. înv.; Florentina, fc.


Sfântul Cuvios Moise Etiopianul este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 28 august.

Avva Moise Arapul sau Moise Etiopianul a fost unul din marii Părinţi ai pustiei Egiptului.

În tinereţe Moise era un tâlhar vestit din părţile Egiptului. De neam etiopian, negru la faţă, el a fost rob la un stăpân vestit, care, pentru obiceiul lui cel rău şi pentru multele feluri de ucideri, l-a gonit de la el; iar el, plecând, s-a alăturat tâlharilor. Văzându-l ei că este tare cu trupul şi aspru la obicei, l-au pus mai mare peste ei.

Deci, Moise, făcând tâlhării şi jafuri împreună cu tovarăşii săi, mult sânge a vărsat şi a săvârşit multe fapte necurate şi ruşinoase, făcându-se vestit prin răutatea sa şi înfricoşat tuturor.

Această parte a vieţii lui nu este trecută cu vederea, tocmai spre a pune în valoare întoarcerea pe care a avut-o: "Aceasta se povesteşte despre dânsul, ca şi îndreptarea lui să fie arătată, adică ce fel de viaţă a avut şi în ce fel de pocăinţă şi plăcere de Dumnezeu a venit; căci şi greşelile sfinţilor ce au fost mai înainte nu se tăinuiesc, spre preamărirea milostivirii lui Dumnezeu, prin care se scot vrednici din nevrednici şi din păcătoşi se fac drepţi" (Vieţile Sfinţilor).

Deci, înainte de a merge în pustia sketică, Sfântul Moise fusese tâlhar, unul renumit pentru răutăţile şi crimele sale, căpetenie a unei cete de tâlhari de pe valea Nilului.

Ca monah a arătat însă atâta râvnă pentru viaţa ascetică, încât întrecea în sensibilitate pe unii dintre cei mai mari părinţi ai pustiei.

Cuviosul Moise, petrecând mulţi ani în nevoinţele pustniceşti, s-a învrednicit de rânduiala preoţească după o descoperire dumnezeiască.

După primirea preoţiei, Cuviosul Moise, petrecând 15 ani şi împlinind de la naştere şaptezeci şi cinci de ani, a adunat şaptezeci şi cinci de ucenici şi s-a sfârşit muceniceşte.

A refuzat să plece din chilia sa atunci când schitul era ameninţat de năvălirea arabilor, socotind după cuvintele lui Hristos şi amintindu-şi de viaţa dinainte: "(...) într-una din zile, şezând cu fraţii, a zis: 'Sculaţi-vă şi fugiţi de aici, că astăzi barbarii vor veni în schit să taie pe monahi'. Fraţii i-au zis: 'Părinte, tu pentru ce nu fugi?' El a zis către dânşii: 'Eu am atâţia ani şi aştept ziua aceasta ca să se împlinească cuvântul Stăpânului meu Hristos, Care a zis: Cel ce ridică sabia, de sabie va muri!" (Vieţile Sfinţilor).

A fost ucis de năvălitori, împreună cu câţiva ucenici ai săi.

"Aşa a fost sfârşitul Cuviosului părintelui nostru Moise arapul, care din tâlhar se făcuse monah şi care, prin adevărată pocăinţă, a plăcut desăvârşit lui Dumnezeu. Lui nu numai Raiul, dar şi cerul i s-a deschis ca unui mucenic" (Vieţile Sfinţilor). (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Doina Lecea)