Matematicianul Octav Onicescu, membru titular al Academiei Române, s-a născut la 20 august 1892, la Botoşani. De numele său se leagă organizarea Şcolii de Statistică, Actuariat şi Calcul din Bucureşti, pe care a condus-o între 1930-1948.

A urmat, simultan, cursurile facultăţilor de Ştiinţe şi Litere-Filosofie, pe care le-a absolvit în numai doi ani. Şi-a continuat specializarea în Italia (1919-1920), la Universitatea din Roma, unde şi-a susţinut teza de doctorat, şi la Paris (1920-1921), potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

După revenirea în ţară, a devenit cadru didactic la Universitatea din Bucureşti (1925-1932). Mai târziu, între 1960-1975, a condus secţia de Teoria probabilităţilor din cadrul Institutului de Matematică al Academiei Române.

Alături de Gh. Mihoc, a fondat şcoala românească de Teoria probabilităţilor, în anul 1925 ţinând primul curs de teoria probabilităţilor din România. Meritele sale ştiinţifice sunt numeroase: a creat noţiunea de lanţ probabilistic cu legături complexe, a dat o nouă demonstraţie elementului teoremei fundamentale a algebrei; în domeniul mecanicii a dezvoltat o mecanică nouă a sistemelor materiale.

Personalitate a ştiinţei româneşti, Octav Onicescu a fost preşedinte al Comisiei de statistică teoretică şi matematică de pe lângă Direcţia centrală de statistică din Bucureşti, membru al Institutului internaţional de Statistică din Haga, al Academiei Economice şi Sociale din Trieste, al Uniunii interbalcanice a matematicienilor, rector al Colegiului internaţional de Ştiinţe mecanice din Udine şi membru al Academiei Române (membru corespondent, din 27 mai 1938, şi titular, din 3 februarie 1963).

A murit la 19 august 1983, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)