Rezervaţia naturală Detunatele se găseşte în prelungirea Munţilor Metaliferi, grupă montană a Munţilor Apuseni, pe teritoriul administrativ al comunei Bucium din judeţul Alba. Punctele de atracţie ale rezervaţiei sunt două masive stâncoase, sedimentaro-vulcanice, aflate la aproximativ 1,5 km distanţă una de alta, denumite Detunata Goală şi Detunata Flocoasă, potrivit totb.ro.

Cele două Detunate, declarate rezervaţie naturală din categoria geologică încă din anul 1936, atrag prin prezenţa coloanelor de bazalt din formă prismatic-hexagonală, de provenienţă vulcanică, de o remarcabilă regularitate, ceea ce le conferă celor două formaţiuni aspectul unor orgi bisericeşti uriaşe.

Potrivit cercetătorului Ajtay Ferenc, citat la peterlengyel.wordpress.com, Detunatele reprezintă ultimele erupţii de la sfârşitul vulcanismului neogen, la sfârşitul Pliocenului şi limita cu Pleistocenul, în urmă cu două milioane de ani.

În compoziţia Detunatelor se întâlnesc silicaţi de fier, de magneziu, piroxeni etc.

Detunata Flocoasă are înălţimea de 1.265 m, iar Detunata Goală se înalţă până la 1.158 m, potrivit primariabucium.ro. Prima îşi datorează numele pădurii dese de molid care o acoperă, pe când cea de-a doua are mai puţină vegetaţie.

Denumirea de "detunată" provine de la zgomotul pe care îl fac bolovanii uriaşi ce se desprind din masiv, prăbuşindu-se pe grohotişul de la poale.

De pe crestele celor două formaţiuni, dar în special de pe cea a Detunatei Goale, pot fi văzute alte repere pitoreşti ale Apusenilor, precum Muntele Găina, Muntele Mare, Negrilesei şi Vulcanului.

În volumul său "Munţi, animale şi pământ", publicat în 1935, Ion Pop Reteganul, "cel mai mare folclorist al Ardealului" după cum îl numea Ion Muşlea, scria astfel: "Detunata este un pisc de piatră de bazalt, compus din prisme mari de bazalt, ce stau oblu din jos, oblu din sus, ca şi când ar fi nişte arbori uriaşi, unul lângă altul, în Munţii Abrudului, spre miază-noapte răsărit de Bucium-saşa. Apare ca o casă mare, uriaşă, în mijlocul unui islaz, înaltă de vreo 200 de coţi şi în periferie de vreo mie de coţi. Azi apare ca şi când ar fi avut cândva o periferie cerculară, rotundă, şi ar fi căzut partea spre apus. În Europa, numai despre Scoţia se zice că ar avea asemenea locuri. De la Detunata spre veste este Ţara Moţilor".

Formaţiuni asemănătoare Detunatelor mai există, în Europa, lângă oraşul Aussig din Cehia; în bazinul Rinului, lângă Remagen; la peştera Fingal de pe insula scoţiană Staffa, precum şi în aria denumită Giant's Causeway din nordul Irlandei.

Încercând să-şi explice apariţia impresionantelor formaţiuni geologice, localnicii au ţesut numeroase poveşti şi legende în jurul lor. Una dintre acestea spune că, iniţial, a existat o singură stâncă, ce a fost apoi despicată în două de fulger, în urma unei neobişnuite furtuni de vară, notează locuridinromania.ro.

O comoară ce ar fi fost ascunsă de un rege avar la poalele stâncii i-ar fi stârnit curiozitatea Diavolului, care a început să o caute. Furios că a săpat degeaba, a lovit piatra, pe care a despărţit-o în cele două Detunate de astăzi.

Una dintre cele mai elaborate legende locale povesteşte despre o căpetenie a uriaşilor care ura zânele. Fiul acestuia, aflat în pădure, aude doina cântată de o zână şi se îndrăgosteşte de personajul mitologic. Tatăl uriaşului află însă şi o omoară pe zână. Zdrobit de durere, fiul îşi înjunghie părintele, moment în care pământul se deschide, flăcări năvalnice înghit armata uriaşilor, dar şi trupurile îndrăgostiţilor. La sfârşit, flăcările se transformă în două stane de piatră, aducând aminte trecătorilor de tragica poveste a celor doi îndrăgostiţi. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: Arhiva istorică AGERPRES

***Explicaţie foto: Detunatele, 1964.