Saşa Pană (pseudonimul lui Alexandru Binder), poet şi prozator, animator al primei mişcări de avangardă de orientare suprarealistă din România, s-a născut la 8 august 1902, la Bucureşti.

A absolvit cursurile liceale la Liceul "Matei Basarab" din Bucureşti (1921). A fost admis la Facultatea de Medicină din Iaşi, apoi şi-a continuat studiile la Institutul Medico-Militar din Bucureşti, potrivit "Dicţionarului general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2006). Obţine diploma de medic militar şi îşi exercită profesiunea în mai multe garnizoane de provincie, avansând până la gradul de general.

A debutat în "Ziarul de dimineaţă" şi "Luptătorul" (1921), iar ulterior colaborează la "Rampa", unde în 1922 semnează pentru prima dată Saşa Pană, "Facla", "Bilete de papagal", "Adevărul literar şi artistic", "Vremea", "Cuvântul liber", "Azi", "Revista Fundaţiilor Regale", "Lumea", "Veac nou", "Revista literară", "Flacăra", "Contemporanul", "Luceafărul", "Secolul 20" ş.a.

Animator al primei mişcări de avangardă de orientare suprarealistă din România, Saşa Pană a fondat, în aprilie 1928, revista "unu", mai întâi la Dorohoi, apoi la Bucureşti, fiind şi redactor-şef al acesteia între 1928-1932. Mai târziu a înfiinţat şi editura "unu", unde a publicat din scrierile sale, precum şi operele lui Urmuz (1930), Tristan Tzara (1934), Ştefan Roll, Ilarie Voronca ş.a. A condus şi revistele "Orizont" (1944-1948) şi "Educaţia artistică" (1948-1952).

"După debutul editorial, cu o poezie sentimentală, sub semn bacovian, din "Răbojul unui muritor" (1925), "prozopoemele" din "Diagrame" (1930), "Echinox arbitrar" (1931), "Viaţa romanţată a lui Dumnezeu" (1932) atestă deschiderea (relativ moderată) către "scrierea automată" suprarealistă. (...) Spre deosebire de confraţii de generaţie, trecuţi, în majoritatea lor, prin toate experienţele avangardei româneşti, Saşa Pană a fost promotorul unei singure orientări - suprarealismul, aflat într-o fază incipientă, de tranziţie dintre "integralismul" precedent", notează ''Dicţionarul scriitorilor români'' (Editura Albatros, Bucureşti, 2001).

Mai amintim dintre scrierile sale: "Cuvântul talisman" (1933), "Călătorie cu funicularul" (1934), "Iarba fiarelor" (1937), "Vladimir" (1938), "Munţii, noaptea, neliniştea" (1940), "Atentat la bunele tabieturi" (1942), "Pentru libertate" (1945), "Cordonul sanitar" (1949), "Teatru mic" (1950), "În preajma mutărilor" (1965), "Prozopoeme" (1971), "Culoarea timpului" (1977). Eseurile şi articolele din "Sadismul adevărului" (1936) popularizează principalele direcţii ale mişcării europene de avangardă. A mai scris şi o antologie a literaturii române de avangardă (1969), precum şi un volum de memorii, "Născut în '02" (1973), care are ca obiect esenţial epoca militantismului avangardist.

Scriitorul Saşa pană a murit la Bucureşti, la 22 august 1981. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Marina Bădulescu)

Sursa foto: www.mnlr.ro