Turnul Înclinat din Pisa (în limba italiană, "torre pendente di Pisa") sau, mai simplu, Turnul din Pisa ("torre di Pisa") este principala atracţie turistică a oraşului italian omonim. Este situat în Piazza del Duomo ("Piaţa Catedralei" sau "Piaţa Domului"), perimetru cunoscut şi sub denumirea de Piazza dei Miracoli ("Piaţa Miracolelor"). Este considerată cea mai cunoscută construcţie înclinată din lume.

Rostul monumentului medieval cu formă cilindrică este de a servi pe post de campanilă (clopotniţă) pentru Catedrala din Pisa. Din punct de vedere al vechimii, turnul este al treilea punct de interes pe plan local, după Catedrala din Pisa şi Baptisteriu, toate situate în Piaţa Catedralei.

Construit din marmură albă de Carrara, var şi pietre de granit, turnul are o înălţime de 58,36 de metri şi o greutate de 14.453 de tone, cu un diametru al bazei de 15 metri, potrivit opapisa.it. Accesul până în vârf se realizează pe cele 273 de trepte.

În vârful turnului, se găsesc şapte clopote, câte unul pentru fiecare notă muzicală. Din precauţie, ele sunt acţionate cu ciocane de impact electromagnetic intern şi pot fi auzite doar la prânz, la ora 12.00, precum şi înaintea slujbelor religioase. Acestea sunt: clopotul Pasquereccia, instalat în 1262; clopotul Terza, instalat în 1473; Vespruccio, anul 1501; Assunta, anul 1654; clopotul San Ranieri, instalat în 1735; Crocifisso, anul 1818; Del Pozzo, instalat în 2004, conform leaningtowerofpisa-tickets.com.

Cu tot cu camera clopotelor, turnul are opt etaje, înconjurate de 207 coloane, notează towerofpisa.org.

Împreună cu Piaţa Miracolelor, turnul a fost declarat parte a Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1987, arată whc.unesco.org.

Primele pietre reprezentând temelia faimosului turn au fost puse în ziua de 9 august 1173. La momentul respectiv, Pisa reprezenta o importantă putere comercială şi era unul dintre cele mai bogate oraşe din lume, iar turnul clopotelor era cel mai mare văzut vreodată în Europa. De altfel, oraşul din Toscana este printre cele mai vechi ale Peninsulei Italice.

Unele teorii îl indică drept arhitect şef pe Bonanno Pisano, însă alţii consideră că Diotisalvi este o ipoteză mult mai plauzibilă întrucât acesta din urmă este şi arhitectul recunoscut al Baptisteriului şi al unui alt turn notabil din Pisa - clopotniţa care ţine de Biserica San Nicola.

Lucrările au fost stopate pentru aproape un secol, pentru a fi reluate abia în 1275, sub îndrumarea arhitectului Giovani di Simone.

Din cauza structurii geologice a solului, compus din argilă şi nisip, precum şi a fundaţiei de doar trei metri adâncime, turnul a început să se încline faţă de axa lui verticală încă din anul 1178. Paradoxal, structura solului a ajutat turnul să supravieţuiască celor patru cutremure majore care au avut loc în zonă începând cu anul 1280.

Construcţia turnului a fost finalizată în 1372, moment la care responsabil de construcţie era arhitectul Tomasso Pisano.

Din 1911, au loc măsurători anuale cu ajutorul teodolitului pentru a stabili gradul de înclinare.

La 7 ianuarie 1990, guvernul italian a decis închiderea accesului publicului în Turnul din Pisa în vederea demarării lucrărilor de consolidare şi de reducere a înclinării.

În 1992, în încercarea de a stabiliza temporar clădirea, au fost construite în jurul turnului, până la al doilea etaj, tendoane din fier, căptuşite cu plastic. În anul următor a fost construită o fundaţie din beton în jurul turnului, iar în partea nordică a acestuia au fost plasate contragreutăţi. Utilizarea acestora a reuşit să reducă uşor înclinaţia.

Comisia care supraveghea restaurarea a încercat, în 1995, să înlocuiască contragreutăţile inestetice cu cabluri subterane. Inginerii au îngheţat pământul cu azot lichid, însă acest fapt a determinat o intensificare a înclinaţiei, iar proiectul a fost anulat.

În 1999, inginerii au început un proces de extragere a pământului de sub partea din nord, fapt care, în câteva luni, a început să prezinte efecte pozitive. Pământul a fost îndepărtat într-un ritm foarte lent, nu mai mult de câţiva metri cubi pe zi, turnul fiind susţinut cu un ham masiv din cablu pentru a evita eventuala destabilizare bruscă a acestuia.

Din 15 decembrie 2001, turnul a fost din nou deschis publicului vizitator. Dacă în anul 1991, înclinaţia turnului era de 5,5 grade, în 2001 aceasta măsura 3,97 grade.

În noiembrie 2018, grupul de supraveghere, înfiinţat pentru a monitoriza evoluţia lucrărilor de restaurare, a confirmat că, după 17 ani de observaţie, "Turnul din Pisa este stabil şi înclinarea sa a scăzut uşor".

Se pare că, între anii 1589 şi 1592, Galileo Galilei ar fi realizat un experiment în Turnul din Pisa. Împreună cu doi asistenţi, el ar fi lăsat două ghiulele de greutăţi diferite să cadă simultan pentru a demonstra că toate corpurile lansate în acelaşi timp cad cu aceeaşi viteză, indiferent de greutatea lor. Singura sursă despre realizarea acestui experiment este o lucrare biografică a lui Galilei, scrisă de unul dintre discipolii săi, Vincenzo Viviani, publicată în 1717.

Deşi Turnul din Pisa este faimos în special datorită înclinaţiei sale, el nu este cel mai înclinat turn din lume. Două construcţii aflate pe teritoriul Germaniei, Turnul din Suurhusen şi cel din Bad Frankenhausen depăşesc unghiul de înclinare al Turnului din Pisa cu cel puţin un grad. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.towerofpisa.org