Succesul înregistrat în bătălia de la Mărăşti de Armata a 2-a română a determinat Puterile Centrale să modifice planurile pentru această parte a frontului. Planificatorii germani au renunţat la ofensiva asumată pentru zona Nămoloasa, mutând forţele principale în zona Focşani. Ofensiva stabilită viza linia de atac Focşani - Mărăşeşti - Adjud, atacul urmând să fie desfăşurat de Armata 9 germană condusă de generalul de infanterie Johannes von Eben, iar, în acelaşi timp, de-a lungul văii Oituz urma să fie executată o lovitură de către Armata 1 austro-ungară condusă de arhiducele Joseph, potrivit portalului https://www.worldwar2.ro/. Forţele inamice ţinteau încercuirea efectivelor militare ale Armatei a 2-a română din bazinul Soveja, conform volumului "Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz" (colonel Ion Cupşa, Editura Militară, 1967).

Deopotrivă, cursul evenimentelor armate din Galiţia şi Bucovina au determinat modificări în derularea planurilor comandamentului aliat în această zonă a frontului.

Pentru contracararea planurilor inamice, Marele Cartier General român a hotărât configurarea, în nordul Moldovei, a unui grup de manevră format din trei corpuri de armată şi două de cavalerie, care avea rolul de a acţiona ofensiv în flancul drept al grupării inamice care avansa spre est. Drept pentru care a fost oprită ofensiva la Mărăşti, s-a renunţat la ofensiva de la Nămoloasa şi s-a ordonat o amplă regrupare care trebuia să se definitiveze pe data de 28 iulie. Planificatorii germani, în schimb, pregătiseră desfăşurarea a două lovituri prin care să încercuiască şi să nimicească forţele aliate. Armata 9 germană a adus întăriri două divizii austro-ungare de pe frontul din Italia şi le-a concentrat între Focşani şi Râmnicu Sărat. A fost adus, de asemenea, corpul alpin din Franţa şi care era considerat o unitate de elită a armatei germane, care trebuia dislocat din 24 iulie 1917 la sud de Focşani, potrivit volumului "Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz". Intenţiile tactice ale ofiţerilor germane vizau o dublă lovitură, destul de greu de executat, în zona Siretului, cu spargerea frontului la Mărăşeşti - Panciu şi cucerirea unui pod în partea de est a Siretului.

În cursul nopţii de 23 spre 24 iulie 2022, artileria germană a declanşat bombardamentele intense în lunca Siretului, folosind şi obuze cu substanţe toxice. Atacul artileriei germane a vizat în special artileria aliată şi surse de rezerve apropiate ale marilor unităţi. Replica efectivelor române a venit prin răspunsul cu foc al Diviziei 5 infanterie care a zădărnicit avansarea inamicului. Ziua a doua a consemnat reluarea atacului de către forţele germane, prin Corpul 1 rezervă. Atacul inamic asupra părţii de est a Siretului a primit replica efectivelor române prin foc de baraj susţinut de cel al mitralierelor. Eroismul componenţilor Regimentului 32 Mircea şi-a pus amprenta asupra acestei încleştări, ofiţeri şi soldaţi lepădând raniţe, vestoane şi căşti şi pornind în atac asupra adversarului, uimind prin curaj şi dăruire, conform volumului "Istoria Militară a Românilor" (coordonator general-maior Ion Safta, Editura Militară, Bucureşti, 1992).

Prin lupta de rezistenţă primită, comandamentul german, neaşteptându-se la o asemenea replică, a dispus renunţarea la ideea de atacare a Siretului şi a aruncat în mijlocul confruntării două noi divizii mutând direcţionarea atacului, însă generalul Constantin Christescu, comandantul Armatei 1 române, a răspuns prin trimiterea Diviziei 9 infanterie dincolo de cursul Siretului pentru apărarea liniei din faţa localităţii Mărăşeşti.

Ziua de 26 iulie 1917 avea să consemneze declanşarea ripostei ofensive a grupării germano-austro-ungare de pe valea Oituzului împotriva Armatei 2 române. Înverşunarea confruntării avea să îmbrace forme nemaiîntâlnite pe câmpul de luptă în următoarele zile, forţele inamice pătrunzând în adâncime pe o linie de circa 3-4 km, iar răspunsul apărării dublat de contraatacuri duse chiar şi la baionetă au diminuat capacitatea ofensivei germane. S-a trecut, în data de 28 iulie 1917, la contraofensivă de-a lungul liniei de cale ferată Mărăşeşti-Focşani, ceea ce a contribuit la slăbirea capacităţii ofensive a inamicului.

Rezistenţa forţelor armate române, cu sprijin aliat, a zădărnicit şi a determinat, iarăşi, modificarea planurilor ofensive ale forţelor inamice care au reuşit până la 30 iulie 1917 să cucerească localităţi, printre care şi Panciu. Divizia 12 bavareză a angajat eforturi consistente pentru a pune capăt rezistenţei desfăşurate, în faţa localităţii Mărăşeşti, de efectivele Diviziei 9 infanterie române. Regimentul 40 infanterie a fost încercuit şi a căzut, aproape complet, într-o luptă de o înverşunare specifică marilor bătălii ale istoriei. Breşa respectivă putea constitui înclinarea definitivă a balanţei operaţionale pe câmpul de luptă ducând la pierderea Mărăşeştiului, însă intervenţia extraordinară a Regimentului 9 vânători printr-un contraatac decisiv a oprit avansarea forţelor inamice, păstrând echilibrul confruntării.

Prin decizia Marelui Stat Major, la comanda Armatei 1 române este instalat generalul Eremia Grigorescu, care comandase, din 1916, Divizia 15 infanterie şi care s-a remarcat în special în prima bătălie de la Oituz, din toamna aceluiaşi an, potrivit https://dgmru.mapn.ro/ şi "Istoria Militară a Românilor"'. Deviza pe care a lansat-o şi a insuflat-o ostaşilor săi, cu prilejul primei bătălii de la Oituz, "Pe aici nu se trece!", avea să genereze un imbold mobilizator extraordinar cu prilejul confruntării de la Mărăşeşti, când la comanda Armatei 1 române a fost instalat generalul Eremia Teofil Georgescu. A fost un ofiţer bine pregătit, bun strateg şi camarad apropiat al ostaşilor săi, reuşind, în momentele de cumpănă, să le ridice moralul.

În ziua de 30 iulie, efectivele Diviziei 13 infanterie au intrat în luptă pentru apărarea zonei pădurii Răzoare, iar, două zile mai târziu, într-un moment foarte greu, să se alăture, după un marş istovitor, Divizia 10 infanterie.

Ziua cea mai grea şi cu cea mai însemnată contribuţie în întreaga economie a bătăliei de la Mărăşeşti a fost data de 6 august 1917. Evaluarea comandamentului german privind epuizarea forţelor române şi imposibilitatea respingerii unui nou atac a proiectat în teren aruncarea ultimelor efective germano-austro-ungare pentru o înfrângerea forţelor române şi aliate. În dimineaţa acelei zile, forţele germano-austro-ungare au declanşat un amplu bombardament de artilerie, timp de trei ore, acoperind în fum şi explozii zona frontului unde se aflau efectivele militare române. Întreaga ofensivă s-a desfăşurat pe linia dintre Panciu şi Mărăşeşti, frontul fiind atacat de cinci divizii inamice. Localitatea Mărăşeşti nu a putut să fie cucerită, drept pentru care inamicul şi-a îndreptat atenţia spre centrul dispozitivului de apărare al forţelor române, reuşind să cucerească o parte din pădurea Răzoare. Amplasamentul reprezenta punctul cheie al bătăliei. Ocuparea sa de către inamic însemna prăbuşirea frontului la Mărăşeşti. Luptele date au evidenţiat o îndârjire rar văzută în conflictele armate. Compania de mitraliere a căpitanului Grigore Ignat a depus jertfa completă în faţa atacatorilor. S-au dus lupte foarte grele, la baionetă. Cu forţe odihnite, armata germano-austro-ungară a reuşit să rupă apărarea română la limita dintre două regimente şi să avanseze. Generalul Ion Popescu, comandantul Diviziei 13 infanterie, a aruncat în luptă toate forţele aflate la dispoziţie, inclusiv efectivele rezervei, reuşind să contraatace pe direcţii convergente şi să refacă apărarea. Trupele germane s-au retras într-o stare de panică, neaşteptându-se la riposta forţelor române şi s-au aşezat pe o linie largă a frontului, pierzând zona cucerită cu o zi înainte. Toate încercările ulterioare ale inamicului de a reocupare a aliniamentului pierdut au fost sortite eşecului, iar frontul s-a stabilizat la începutul toamnei, potrivit volumului "Istoria Militară a Românilor".

Sacrificiul Armatei Române la Mărăşeşti a generat un ecou extraordinar în operaţiunile Primului Război Mondial, planurile Puterilor Centrale fiind zădărnicite în această parte a frontului. Mitul ofensivei germane a căzut în faţa ripostei române la Mărăşeşti, iar ulterior, în 1920, preşedintele Franţei a decorat oraşul cu ordinul "Crucea de război". AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: (c) File de istorie/facebook.com

***Explicaţie foto din deschidere: Artilerişti pe aliniamentul de tragere în bătălia de la Mărăşeşti 1917.