Matematicianul Traian Lalescu, unul dintre creatorii şcolii matematice româneşti, s-a născut la 12 iulie 1882, la Bucureşti. A absolvit Liceul Internat din Iaşi (1900), apoi a urmat cursurile Şcolii de Poduri şi Şosele din Bucureşti (1900-1903), de unde s-a retras, înscriindu-se apoi la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

Şi-a luat licenţa în ştiinţe matematice în 1905, apoi şi-a continuat pregătirea la Paris (1905-1908), luându-şi din nou licenţa în matematică, iar în 1908 a devenit doctor în ştiinţe matematice. Între 1908-1910 şi-a continuat pregătirea la Gottingen.

A fost profesor la gimnazii din Giurgiu (1906-1910), precum şi la gimnaziile ''Gheorghe Şincai'' şi ''Dimitrie Cantemir'' din Bucureşti (1909-1912), asistent la Şcoala Superioară de Poduri şi Şosele din Bucureşti (1909-1910), profesor suplinitor de analiză şi elemente de mecanică (1909-1911), conferenţiar de algebră superioară (1910-1913), profesor titular de algebră superioară şi teoria numerelor (1913-1929) la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti.

În 1920, din inţiativa sa, a luat fiinţă Şcoala Politehnică din Timişoara, Traian Lalescu fiind primul ei rector (1920-1921), iar în 1921 a întemeiat ''Revista matematică'' din Timişoara.

Traian Lalescu este unul dintre fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale, a adus numeroase contribuţii în diverse ramuri ale matematicii: teoria numerelor, algebră, geometrie, analiză matematică, trigonometrie, calcul vectorial, mecanică, electricitate etc.

Primele preocupări ştiinţifice ale sale au vizat teoria numerelor şi algebra. În domeniul geometriei a publicat generalizări asupra unor probleme şi note de geometrie sintetică, de geometrie analitică şi de geometrie descriptivă. În domeniul ecuaţiilor integrale, a studiat o clasă de ecuaţii diferenţiale liniare de ordin infinit, s-a preocupat de teoria seriilor trigonometrice, de funcţiile liniare periodice, introducând funcţiile poligonale periodice şi metoda discontinuităţilor. Lui i se datorează unele studii originale privind aşa-numitele ''funcţii spline'' (de tip polinom), notează, între altele, dicţionarul "Membrii Academiei Române (1866-2003)".

Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări şi studii: ''Sur le groupe des équations trinomes'' (1907), ''Introducere în teoria ecuaţiilor integrale'' (1911, prima monografie pe plan mondial consacrată acestui domeniu), ''Tratat de geometrie analitică'' (5 volume, 1920-1927), ''Calculul algebric. Polinoame. Fracţiuni raţionale'' (1924) ş.a.

Traian Lalescu a murit la 15 iunie 1929, la Bucureşti. La 31 ianuarie 1991 a devenit membru de onoare post-mortem al Academiei Române.

"Traian Lalescu (1882-1929), personalitate marcantă a şcolii matematice româneşti, profesor, inginer, creator de şcoală politehnică, a fost, prin puterea exemplului personal, "un înmulţitor de vise". Prin tot ceea ce a făcut, prin valorile morale pe care le-a cultivat, prin performanţele ştiinţifice, prin încurajarea permanentă a talentelor şi energiilor tinerilor, a artei româneşti, Traian Lalescu a impus un stil de viaţă, a dăruit şi a iubit: matematica, şcoala, tinerii, arta, ţara...", indică site-ul https://cmu-edu.eu/traian-lalescu/. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Marina Bădulescu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: cmu-edu.eu