Ortodoxe
Sf. Cuv. Sisoe cel Mare; Sf. Mc. Lucia din Roma

Greco-catolice
Sf. cuv. Sisoe cel Mare; Sf. m. Maria Goretti

Romano-catolice
Sf. Maria Goretti, fc. m.


Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare este pomenit în calendarul creştin ortodox la 6 iulie.

A trăit între secolele IV-V şi s-a retras din tinereţe în pustiul Egiptului. Prin smerenie, rugăciune şi post viaţa lui s-a asemănat cu viaţa îngerilor.

Cuviosul Sisoe a petrecut în pustie şaizeci de ani, şi, când era să moară, stând lângă dânsul monahii, s-a luminat faţa lui ca lumina şi a grăit către dânşii: "Iată, ava Antonie a venit". Şi, trecând puţin, iarăşi, a zis: "Iată, ceata Prorocilor a venit". Şi, iarăşi, s-a luminat, mai mult, şi a zis: "Iată, ceata Apostolilor a venit".

L-au rugat pe el fraţii, zicând: "Spune-ne, Părinte, cu cine vorbeşti?" Şi le-a zis: "Iată, îngerii au venit ca să mă ia, pe mine, şi mă rog lor, să mă lase pe mine, puţin ca să mă pocăiesc". Şi i-au zis lui fraţii: "Nu-ţi este ţie de trebuinţă pocăinţa".

La aceasta Cuviosul Sisoe a răspuns: "Cu adevărat, nu mă ştiu pe mine, să fi atins, măcar începutul pocăinţei". Atunci toţi au cunoscut că este desăvârşit.

Şi, iarăşi, mai mult, s-a luminat şi se făcuse faţa lui ca soarele şi s-au temut toţi. Şi a grăit către dânşii stareţul: "Iată, vine Domnul, vedeţi toţi, că zice: Aduceţi-Mi vasul cel ales din pustie". Şi, zicând acestea, Cuviosul, îndată, şi-a dat duhul său. Şi s-au văzut nişte fulgere şi s-a umplut casa aceea de bună mireasmă.

Alt frate a întrebat pe stareţ, zicând: "Ce voi face, părinte, căci am căzut în păcat?" Stareţul a răspuns: "Scoală-te, fiule, şi te vei mântui". Zis-a fratele: "După sculare, iarăşi am căzut". Stareţul a zis: "Scoală-te iarăşi". Fratele i-a zis: "Până când va fi căderea şi scularea mea?" Stareţul a răspuns: "Până ce sfârşitul te va ajunge şi te va găsi ori în cele bune ori în cele rele. Până atunci, totdeauna se cade să petrecem în sculare, ca într-aceea să ne ajungă sfârşitul".

Pe acest părinte, l-au întrebat fraţii: "De va cădea vreun frate într-o greşeală oarecare, îi este destul un an de pocăinţă?". Răspunsul stareţului a fost: "Aspru este cuvântul acesta". "Dar şase luni, se cade să se pocăiască cel ce a greşit?". Stareţul a răspuns: "Este mult".

Şi iarăşi au zis fraţii: "Dar patruzeci de zile îi este de ajuns pentru pocăinţă?". Răspuns-a stareţul: "Este mult". După aceasta a zis: "Cred milostivirii Iubitorului de oameni, că de se va pocăi omul cu tot sufletul, trei zile sunt de ajuns pentru a primi Dumnezeu pocăinţa lui". (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Suzana Cristache Drăgan)