Scriitorul Alexandre Dumas-tatăl s-a născut la 24 iulie 1802, la Villes-Cotteręts, Aisne (Franţa) şi a fost unul dintre cei mai prolifici şi mai populari autori francezi ai secolului al XIX-lea.

Fără a obţine un merit literar incontestabil, Dumas a reuşit să-şi câştige reputaţia mai întâi ca dramaturg şi apoi ca romancier istoric, în special pentru lucrări precum "Le Comte de Monte-Cristo" ("Contele de Monte Cristo") şi "The Three Musketeers" (Cei trei muschetari), potrivit britannica.com.

Memoriile sale povestesc evenimentele vieţii sale extraordinare şi oferă, totodată, o perspectivă unică asupra vieţii literare franceze din perioada romantică. A fost tatăl dramaturgului şi romancierului Alexandre Dumas, numit şi Dumas fiul.

Tatăl lui Dumas, pe numele său Thomas-Alexandre Davy de La Pailleterie, s-a născut în afara căsătoriei marchizului La Pailleterie cu Marie Cessette Dumas, o sclavă neagră din Santo Domingo. A fost un simplu soldat care a preluat numele Dumas în 1786. Ulterior, a devenit general în armata lui Napoleon.

Familia a avut de suferit după moartea generalului Dumas în 1806, iar tânărul Alexandre a plecat la Paris pentru a încerca să-şi câştige existenţa ca avocat. A reuşit să obţină un post la curtea ducelui d'Orléans, viitorul rege Ludovic-Filip, banii câştigaţi i-a folosit pentru a face teatru. A realizat şi câteva piese, "Henri III et sa Cour" (1829), "Napoléon Bonaparte" (1831) şi "Antony" (1831).

A continuat să scrie piese de teatru, dar ulterior Dumas şi-a îndreptat atenţia asupra romanului istoric. Considerentele privind probabilitatea sau acurateţea istorică au fost în general ignorate, psihologia personajelor a fost rudimentară. Principalul interes al lui Dumas a fost creionarea unei poveşti captivante pe un fundal colorat al istoriei, acţiunea desfăşurându-se de obicei în secolul al XVI-lea sau al XVII-lea.

Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt: "Les Trois Mousquetaires" (publicat în 1844, interpretat în 1845; "Cei trei muschetari"); "Vingt ans apres" (1845; "Douăzeci de ani după"); "Le Comte de Monte Cristo" (1844-45; "Contele de Monte Cristo"); "Dix ans plus tard ou le Vicomte de Bragelonne" (1848-50; "Zece ani mai târziu; sau, Vicomte de Bragelonne") şi "La Tulipe noire" (1850; "Laleaua neagră").

Manuscrisul neterminat al romanului "Le Chevalier de Sainte-Hermine" ("Ultimul Cavalier") a fost descoperit în Biblioteca Naţională din Paris la sfârşitul anilor 1980 şi publicat pentru prima dată în 2005, potrivit britannica.com.

A murit la 5 decembrie 1870, la Puys, lângă Dieppe. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: edutheque.philharmoniedeparis.fr